"Vremea dragostei, vremea morţii", a doua piesă a trilogiei RDG-ului a lui Fritz Kater a fost votată de un juriu al revistei "Theater heute" drept cea mai bună piesă germană a anului 2003. Continuare a piesei "Fight City. Vineta", "Vremea dragostei, vremea morţii" începe cu o retrospectivă asupra tineretului est-german înainte de 1989. În corul povestitor din prima parte renasc amintiri: şcoala, excesele de alcool, prima experienţă sexuală.
A doua parte, "An old movie/gaşca" este povestea a doi adolescenţi care cresc fără tată. Unchiul Breuer iese dupa mulţi ani de la închisoare şi preia rolul de tată pentru cei doi adolescenţi. Cel mai tânăr dintre cei doi vrea să-şi urmeze tatăl în vest, dar se îndrăgosteşte şi rămâne acasă, crezând că şi-a găsit marea dragoste. Însă ea îi mărturiseşte că iubeşte pe altul. Astfel ia naştere un sistem de relaţii care arată zilnicele infruntări ale unei generaţii tinere dominată de vise şi speranţe, însă în spatele căreia se coase deja corsetul social.
În partea a III-a zidul a dispărut, ca şi găştile, de altfel. Pe scenă mai sunt doi oameni, un bărbat şi o femeie care se iubesc, însă marea lor dragoste este muritoare. Ca lumea noastră de altfel.
Fritz Kater se numeşte de fapt Armin Petras – sub acest nume de altminteri şi-a montat piesa – povesteşte despre rupturi şi evadări, despre mici tragedii şi doruri mari, despre întreaga paletă numită Viaţă.
”E o bucurie să reluăm acest spectacol după mai bine de un an de zile! Mi-a fost dor să vorbim despre frumuseţile de zi cu zi din copilăria noastră, iar forţa acestui spectacol stă tocmai în actualitatea şi sinceritatea acestei poveşti.” a declarat Florin Coşuleţ.