De Citit : Editoriale

We will rock you

| 04 iulie

Un karaoke-musical plasat in lumea hair metal-ului optzecist, plin de staruri, dar cu un scenariu si o regie intolerabil de indolente si de sarace cu duhul.

Plasat in lumea hair metal-ului optzecist, Rock pentru totdeauna e un karaoke-musical in care actori celebri sunt asmutiti pe piese arhicunoscute – Tom Cruise pe "Wanted Dead or Alive" (Bon Jovi) si pe "I Want to Know What Love Is" (Foreigner), Alec Baldwin pe "I Love Rock’n’Roll", Catherine Zeta-Jones pe "Hit Me with Your Best Shot" etc. Plot-ul e arhetipal: visul de a ajunge pe scena aduce la L.A. o fata de la tara (Julianne Hough), care cunoaste un baiat cu acelasi vis (Diego Boneta). Hair metal-ul e echivalat cu idealismul tineresc si cu autoexprimarea fara ingradiri sau compromisuri, valori opuse, in stil neosaizecist, atat conservatorismului incuiat si ipocrit (intrupat de un cuplu de politicieni), cat si comercialismului cras (reprezentat de un boyband de tip New Kids on the Block).
Rockul ca mod de viata e insa celebrat intr-o varianta igienica: nimeni nu fumeaza, iar dragostea – fie ea hetero, precum cea dintre ingenua Hough si junele prim Boneta, sau homo, precum cea dintre proprietarii clubului unde se desfasoara concertele – are aceeasi pufosenie disneyana; ca sa nu mai vorbim de faptul ca nici muzica insasi (un rock contaminat copios de pop si nu o data cheesy in „slagarosenia“ sa) nu e chiar o muzica de pus pe un piedestal neosaizecist de la inaltimea caruia sa li se scuipe in cap boyband-urilor. Grav e insa faptul ca scenaristii fac aceeasi treaba de mantuiala atunci cand caricaturizeaza conservatorismul cu spume la gura ca atunci cand caricaturizeaza lifestyle-ul de rockstar. De asemenea, regia numerelor muzicale se reduce la mecanic-isterice montaje paralele si la nesfarsit-siropoase fondu-enchainé-uri. Scris si regizat cu o lene insultatoare, show-ul se tine numai in munca actorilor.