De Citit : Editoriale

Wannabe American

| 07 martie

Noua joaca de-a cinematograful a lui Florin Piersic Jr.

Killing Time al lui Florin Piersic Jr. se trage din Tarantino si poate (mai de la distanta) din Beckett.
Dincolo de faptul ca e vorbit in limba romana, nu se distinge prin mai nimic in interiorul subgenului nascut acum circa 20 de ani din Reservoir Dogs si din Pulp Fiction. Doi asasini cu simbrie, unul muntean si altul moldovean (sau, dupa cum precizeaza el, “bucovinean”), isi omoara timpul cu mini-simpozioane de fanboy culture americaneasca (“Spider-Man e un Pokemon… Batman e Rocky Balboa pe steroizi” etc.), cu polemici deontologice si nietzscheanizari de banda desenata, in asteptarea (si in apartamentul) omului pe care-l au de ucis in ziua respectiva. “Moldoveanul” (Cristian Ioan Gutau) e ala mai spectaculos (pe rolul lui scrie “Steve Buscemi”), in timp ce “munteanul” (Piersic) e ala cu inima (deci inevitabil mai bolovanos), dar amandoi sunt stylish – Gutau cu mustatile lui de muschetar si sosetele lui roz, Piersic cu barba lui de trei zile si freza lui “sauvage”, si amandoi imbracati in costume negre. Totusi, kammerspiel-ul pueril-americanofil construit in jurul lor de regizorul-scenarist Piersic (si finantat din surse private) e mult prea sarac in idei pentru cat dureaza. Desi i-a criticat public pe corifeii Noului Realism Romanesc pentru recursul lor la lungimi si la timpi morti, Piersic recurge si el, numai ca fara o baza conceptuala solida (asa cum, totusi, au ei).
Spectacolul de-aici e, in esenta, o serie de exercitii de monolog, impartite intre Gutau (aproape toate), Piersic (unul sau doua) si special guest victim Florin Zamfirescu (unul). Contributia celeilalte special guest victim a filmului, Olimpia Melinte, consta doar in lacrimi si muci.