De Citit : Editoriale

Usa intredeschisa

| 20 octombrie

E suficient sa scapi haturile.

La trezirea din somn, Jorj a lasat usa deschisa. Nici n-a stiut bine cum s-a intamplat. Capul ii era plin ca o ulcica de smantana, ciobita. O raza de soare agatata de coltul umed, naclait al pleoapei sa fi fost cauza. Setea adanca poate l-a facut sa sara direct in papuci si s-o stearga catre frigider… Ori medicamentele de inima care, se stie, ataca creierul. Sau chiar visul cu case de zahar ars, cu poduri de jeleuri, prin care i se afundasera picioarele spre apa de trandafir cu serbet, apoi gradina de ciocolata cu tepi, iarba si frunze glazurate… Ma rog, visul n-a fost chiar asa de frumos pana la capat. Pentru ca a venit un inger de frisca stricata, cu o tolba imensa, in care se zbateau iepuri si vipere din carne.
Brusc, s-a spart martipanul care tinea loc de cer si au intrat prin gaurile rotunde, crapate niste ganganii, niste dihanii cu multe picioare, cu un soi de liane de carpa, cu targi si cu valize negre. Pe unde calcau, universul se curba si mustea petrol si mazga. Bine ca s-a trezit. Dar binele s-a dovedit relativ. Toata podeaua era uda, plina de rahati. Prin ferestrele sparte, printre perdelele murdare, sfasiate, intra viscolul cu cutite. Spre groaza lui, viscolul avea chip. De gelatina. Norii aveau aripi. Casa forfotea de necunoscuti ce rasturnau totul cu tarnacoape, tarau reptile rotunde si rosii. O masca alb-albastra, il apucase de mana si dadea din cap. O banita cu gauri pentru ochi. Usa apartamentului era deschisa si intrau pe ea toate fapturile din vis. De data asta, reci si fierbinti, afumate de parca ar fi stat prea mult in cuptor si foarte agitate. Iar casa lui se dizolva, amestecata cu sosuri si zemuri felurite. Iar la sfarsit, niste monstri il legara de o targa si-l dusera la un cuptor mobil, care parasi vuind din sirene locul faptei.