De Citit : Altele

Urasc Bucurestiul. Iubesc Bucurestiul

| 01 iulie

Urasc Bucurestiul. Il urasc din suflet, cu tot cu oamenii lui mitocani, cu tot cu claxoanele matinale ale soferilor care de obicei scuipa pe geam si injura, cu tot cu nervii pietonilor gata sa-ti sara in gat la cea mai mica si nevinovata actiune, cu tot cu vanzatorii neciopliti din piete, cu tot cu oamenii agresivi de pe la colturile blocurilor, cu tot cu mirosurile de mici si fleici de prin padurea Baneasa, cu tot cu maneaua rasunatoare chiar si din curtile centrale, cu tot cu masinile cu numere de inmatriculare cu W in componenta care au antene lungi si au senzatia ca orasul e al lor si semnele de circulatie sunt doar pentru fraieri, cu tot cu parcagiii care-ti zgarie masina daca nu le dai ceva, cu tot cu burtile cu lanturi deasupra care joaca table si beau bere la pet pe care n-o duc la cosul de gunoi, cu tot cu golanasii veniti din cartiere prin parcurile centrale sa se plimbe cu barca si-si baga si-si scot (nu ca ar avea ce, ei avand vreo 14-15 ani), urland sa-i auda toti copiii, cu tot cu soferii de taxi pusi pe furat, cu tot cu mitocania chelnerilor si rautatea functionarilor publici, cu tot cu tot cu tot.

Iubesc Bucurestiul. Il iubesc din suflet, cu toate cladirile lui vechi si frumoase, cu tot cu Armeneasca, Plantelor, Gradina Icoanei, Cotroceni, Kiseleff, Primaverii, cu tot cu Calea Victoriei, cu tot cu Ateneu, Palatul Regal, Mantuleasa, Dumbrava Rosie, Ioanid, Latina, Dorobanti, platani, cafenele retrase, ceainarii si terase, lacuri, cu tot cu nostalgii, seri goale si linistite, cu tot cu oamenii fara agresivitate, zambitori, cu tot cu soferii care incetinesc cand trec pe langa tine sa nu te stropeasca, cu merdenelele calde si gogosile cu gem, cu terenurile de tenis si discutiile cu prietenii la un pahar cu vin, cu gradinile cu filme si oamenii cu idei, cu distanta scurta pana la mare sau pana la munte, cu biciclete si scutere (care sper sa se inmulteasca), cu tot cu tot cu tot.

Ma gandesc de multe ori de ce oscilez de la nord la sud, de la agonie la extaz, de la cald la rece. Poate pentru ca granita e foarte firava, poate pentru ca granita tine si de starea mea nu neaparat de conditia lui, poate pentru ca inca sunt tanar si fara experienta, poate pentru ca noaptea e mai frumos si ziua mai apasator si aglomerat. In orice caz, simt ca ceea ce ma impiedica sa-l iubesc *la nemurire *este, de multe ori, conditia umana. Oamenii. Care, probabil din cauza anilor de comunism, sunt de multe ori mitocani, nesimtiti si agresivi. Probabil din cauza asta.