De Citit : Editoriale

Unde se duc cartile?

| 01 septembrie

Viata de dupa lectura
Putina istorie destul de recenta. Inainte de 1989, a lucra intr-o librarie era echivalent cu fericirea de a fi vanzator intr-un magazin alimentar (pentru cei foarte tineri, o precizare necesara: untul, branza, cafeaua sau salamul erau niste raritati, iar cei care le manuiau, niste privilegiati).
Statutul de librar era de invidiat: cartile bune se dadeau pe sub mana si uneori constituiau subiect de troc – iti dau „Cel mai iubit dintre pamanteni“ daca imi faci rost de pantofi numarul 40 de la Clujeana. Astfel, cartile, nu numai ca erau devorate (in lipsa programelor TV si a Internetului), dar functionau ca un element important al statutului casei. Cu cat mai mare biblioteca intinsa pe perete, cu atat mai plin de prestigiu proprietarul.
Au urmat anii ’90, cu o inflatie de carti si publicatii, si perioada de dupa 2007, cand ziarele aflate in cadere de tiraj se vindeau la pachet cu cate o carte (ziarul a ajuns astfel un soi de ambalaj mediocru pentru diferite volume).
Vara asta, pe ulitele prafuite ale 2 Mai, printre crocodili de plastic si creme pentru plaja, fiinta si o librarie cu carti interesante. Amenajata intr-un cort, isi facea treaba. Lumea cumpara, iar pe rogojinile intinse pe nisip am vazut destui citind. Asadar, cartea este „consumata“ in continuare, cel putin in clipele de ragaz.
Intrebarea care nu imi da pace este ce se intampla cu cartile dupa ce le citim. In casele amicilor pe care ii vizitez, biblioteca a cam disparut pentru ca se poarta minimalismul in amenajarile interioare. Vezi cel mult cate un teanc de carti intr-un colt. Sunt ele parasite, ca sa nu spunem aruncate, asemenea ziarelor dupa lectura? Se ascund prin dulapuri, debarale si poduri? Ajung, cele mai norocoase, la anticariat asteptand o noua viata, un nou stapan care sa le indoaie coltul de pagina ca semn? Deocamdata, raspunsurile la aceste intrebari raman un mister.