De Citit : Editoriale

Triumful defect

| 25 octombrie

Te pregatesti pana o gresesti.

N-a fost bine. Cu asta toti sunt de acord. Dar ce bine s-au pregatit! Ciorbele le-a facut tusa Amalia. Sarmalele – se putea altfel? – Ileana lu’ Stan. Ileana lu Vasile nu le nimereste, ii ies cam tari. Ea e regina poalelor in brau, ati inteles ce a adus. Manole a sacrificat patru rate! E un mare zgarcit, insa uite ca omul a-nteles! Coana Florica, preoteasa, a adus cozonacii (Ilie a ras pe sub mustata, i-a recunoscut). Branzeturile – ah, minune Dumnezeiasca! – au venit de la Petre. Petre are un cioban balbait, caruia oamenii ii zic Smintila ori Schinteie, nimeni nu stie de ce. Dar branza smintilului e minunea judetului.
Primarul a impodobit caminul, a intins mesele, a adus de beculete si a tocmit artificierii. Ba a dus si o „plasma“ uriasa, de la oras. Invatatorul a repetat o saptamana cu copiii cantecul cu care Manole urma sa intre in istorie. Caci Manole era centrul atentiei, farul calauzitor, idolul locului. Manole primise o invitatie oficiala la „Vocea Romaniei“ si promisese solemn ca va castiga. Nici nu era greu. Manole e cel mai mare cantaret din lume, cand deschide el gura si isi mladiaza vocea, se opreste timpul in loc, iarba creste mai repede iar natura tace.
Bautura a prisosit, ca-ntotdeauna. Seful de post a adus whisky de-adevaratelea, nimeni nu stie de unde. Totul era gata. Petrecerea putea sa inceapa, iar destinul comunei, sa triumfe. S-au asezat in fata televizorului (Fane a strigat ca de ce e el cel mai departe, dar nimeni nu l-a luat in seama). Concursul a inceput. Dintr-o suta de piepturi s-a auzit: „Hai, Manole!“ Iar Manole a cantat cum stia el, dumnezeieste. Si ce sa vezi? Nu s-a intors nimeni, da’ nimeni, domnule!
— Si-acum, ce facem? a intrebat Gheorghita cu vocea pitigaiata de emotie. Ca la un semn, toti au privit cu ura la mancare si bautura.