Tratat de electronica lingurilor
Un experiment muzical de cult, asta a devenit Shukar Collective dintr-o nastrusnicie scornita de un grup de nelinistiti intelectual. Iar anul trecut, asa cum se cade pentru un fenomen de referinta, i s-a dedicat si un film al carui autor este Matei-Alexandru Mocanu iar interpretii chiar autorii experimentului: DJ Vasile, Matze, Napoleon, Tamango, Vlaicu Golcea, Dan Handrabur, Clasic, Mitos, Cristian Busuioc, Paul Tanicui. Cei care au avut prilejul sa urmareasca fenomenul au inteles ca o schema haioasa, nascuta la beri, nu poate anticipa ceea ce se poate petrece atunci cand il pui pe Vlaicu Golcea alaturi de Napoleon. Banuiesc ca sunt foarte putini cei care isi mai amintesc de ursarul cu nume de imparat care canta cu o voce tribala acompaniindu-se la o cutie de carton.
Dupa cum nu cred ca DJ Vasile a anticipat atunci cand lucra la ideea proiectului care ii va fi relatia cu Tamango (voce, linguri) si, mai ales, care va fi viata relatiei. Pentru toti partenerii acestei inventii, muzica a fost principala forma de identificare personala: daca au reusit sa faca muzica impreuna, atunci au reusit sa convietuiasca. Daca n-au mai facut muzica impreuna, atunci inseamna ca relatia lor s-a dezacordat. De obicei ne gandim la o coliziune ca la un eveniment traumatic. Dar cand unii oameni isi cauta cu buna stiinta coliziuni, nu mai putem spune ca traumele sunt neaparat ceva neplacut. Filmul lui Mocanu intra in istoria armoniilor si exploziilor care descriu coliziunea celor doua universuri culturale. Povestea unei ciocniri presupune sa lucrezi cu cioburi si schije. Asa ca filmul insusi a devenit un experiment muzical si vizual shukar. The Shukar Collective Project poate fi vazut vineri seara, la festivalul Astra. Da, la Sibiu, unde se muta tara si bucurestenii.