De Citit : Editoriale

Tertium non datur in parc

| 05 august

Cineva destept de la primarie a amenajat accesul pe un deal…

… prin doua alei alternative, la fel de inguste: una pentru biciclisti, care merge intr-o inlantuire de pante line; alta pentru pietoni, care practic e constituita dintr-o serie de trepte. Trecatorii o iau, evident, pe aleile pentru biciclisti. Cine are chef sa-si strice promenada gafaind pe scari, de dragul unei conventii gandite de vreun arhitect atent, mai mult dacat la sistematizarea spatiului public, la aceea comisioanelor private!?… Nimic de obiectat, concetateni pedestri: biciclistii vor ceda fara cracnire calea – atat celor cu mai multe roti, cat si celor cu mai putine… E ceea ce ma pregateam sa fac deunazi, cand, in timp ce pedalam la vale, mi-a aparut in drum, urcand, un tanar cuplu, pe la douazeci de ani: ea grati­oasa, avand o aparenta fragila care putea foarte bine ascunde tenacitate si forta; iar el… el? – El era un baiat dat cu gel. Si care se hlizeste tamp.
A, da: si care se ingrijeste sa-si tina bicepsii departati, ca sa nu-si toceasca tricoul la subtioara. Amanunt: cu bratul pe care nu si-l balansa ostentativ langa trunchi o tinea de gat pe ea, in maniera aceea roma­neasca, in care barbatul isi reazema toata greutatea pe femeia lui, cvasi-sugru­mand-o, manifestandu-si dominatia melteneste autarhic… Am franat si m-am dat in dreapta, de cum i-am zarit. Surprinsi, cei doi s-au oprit, pesemne ca sa-mi faca loc ei mie: tertium non datur pe acea alee. El de colo a eliberat-o de sub jugul bratului si, cum a incercat si ea, saraca, sa-si indrepte gatul, a imbrancit-o simplu si direct inspre bordura – si i s-a bagat in fata! Am trecut pe langa ei cu sentimentele cavaleresti in stare de soc, in timp ce ea tocmai emitea un chicot cristalin, care se voia amu­zat, dar care nu putea disi­mula stupoarea. I-am privit cu coada ochiului: el mer­gand tantos in fata; ea, urmandu-l hlizita, neconsti­entinzandu-si pe deplin vexarea, incercand sa sal­veze imprejurarea jenanta printr-un ras care – vorba aceea – nu era rasul ei…