doi romani intorsi de-acasa
Prima plecare de-acasa a Sandei Weigl s-a petrecut in anii ’60, cand parintii s-au stabilit in Berlinul de Est. A locuit la matusa ei, vaduva lui Bertolt Brecht, care era directoarea Berliner Ensemble. A cantat rock dar a incercat sa cante si repertoriul “tiganesc” adus din Bucuresti. A fost condamnata la peste doi ani de inchisoare pentru ca a protestat contra invaziei ruse in Cehoslovacia. Comunistii au expulzat-o – ca inamic al statului – in Berlinul de Vest, unde si-a relansat cariera artistica la Teatrul Schiller. Inspirata de Robert Wilson, regizorul care a pus in scena impreuna cu Tom Waits “The Black Rider”, si-a reluat, de data asta cu succes, proiectul cu “gypsy songs” pe care l-a transportat, la inceputul anilor ’90, la New York. Si canta de cand se stie pe scena, Maria Tanase.
Maria Tanase l-a inspirat si pe Alexander Balanescu, o vedeta a muzicii culte contemporane. Quartetul de coarde Balanescu este chiar in aceste zile intr-un turneu european cu Maria T., un spectacol la care participa si artistul vizual Klaus Obermeier – spactacol care a fost si la Bucuresti si a emotionat aici mai mult decat oriunde altundeva pentru ca numai la Bucuresti Maria T este deconspirata afectiv ca Maria Tanase.
Avem deci doi artisti plecati din Romania care se intorc aici impreuna cu Mariile Tanase pe care le-au reimaginat fiecare cu notele lui. Sanda Weigl – ii retraieste iubirea de folclor, Alexander Balanescu ne-o redeseneaza molecula cu molecula, meticulos si delicat pana cand ii descoperim forta, dramatismul si umorul.
PS absolut off-the-record: Sanda Weigl planuieste sa cante la Bucuresti la o suta de ani de la nasterea Mariei Tanase: 25 septembrie 1913