Cherchez la femme
Pentru romanul prieten cu natura a existat, sambata, pe pajistea B’ESTFEST, un moment de maxima armonie: Electric Brother. Mirosea a iarba cosita, concertul a prins apusul de soare, iar pe scena Cristi Stefanescu (Electricul), Maria Popistasu (voce) si Tavi Scurtu (baterie) au implinit sinergia. Am sa citez un comentariu anonim despre concertul Fratelui: „frumos/intens, simplu“. Eu as adauga ceva dar mi-e prea teama sa nu stric. (Uite ce nu mai adaug: cred ca recenta incursiune pe care a facut-o Cristi in Africa se regaseste in curatenia sunetelor pe care le-a ales sa ramana in aer, de unde ele s-au tolanit senzual peste oamenii din iarba proaspat cosita). Ati auzit de „indignati“? E vorba despre o miscare de protest starnita de criza. Au iesit deja in strada, in Spania au fost deja batuti si arestati. Ei sunt in cautarea unei ideologii ca sa explice de ce nu e bine ca multi oameni saraci trebuie sa plateasca datorile facute de putini bancheri gonflati, de ce sunt primii la plata cei de alta culoare si alte intrebari la fel de dificile. Un raspuns indesat si foarte bine sustinut sonor a fost ce al ideologilor de la Asian Dub Fundation: „There’s no such thing as illegal immigrants, only illegal/governments…/ Black is not just the colour of our skins/ It’s the colour of our politics..“ Dupa razboi, a urmat Lou Rhodes. Ea are o voce nascuta pentru a povesti iubirea. Mai mult, chiar textele cantecelor ei o deconspira ca extremista a romantismului. Impreuna cu Andy Barlow devine Lamb in virtutea unui simbolism pe care nu-l deslusesc. In concert, Lou este consecvent lirica si buna parte a pieselor se ridica pe umerii superbei ei voci pana cand emotia pe care o transmite ii declanseaza masculinului Andy o tahicardie electronica atat de violenta incat iradiaza secuse trip-hop in mii de trupuri de romani. Mika mi s-a parut insuficient de kitsch ca sa ma alunge; m-a insotit la o coada pentru mancare indiana. A fost ok. Mancarea, zic.