Curvele si pestii noului mic Paris
Si printre interbelici erau destui romani convinsi ca traiesc intr-o tara de rahat. Totusi nu ca acum, cand frumusetea Romaniei le provoaca multora regretul ca e locuita. In 1937, cand Romania mai era mare, englezul Sacheverell Sitwell vine pe-aici intr-o vizita de patru saptamani. Tara i se pare misto, cu oameni cu tot. Si intors in Anglia a publicat o carte despre ceea ce a vazut pe-acilea, Calatorie in Romania. Umblat prin lume, englezul nu ezita sa compare Romania cu Spania si cu Italia gasind ca, pe ici pe colo, tarisoara noastra e mai atragatoare, cu conditia sa stii unde s-o cauti. Oamenii i se par minunati, iar Bucurestiul are pentru el un farmec unic. Nu-l vede ca pe un mic Paris, ci ca pe un oras care are propria sa identitate, demna de tinut minte. Sir Sacheverell observa ca in Romania oamenii au bani sa petreaca si ca aici preturile la mancare sunt mai mici decat in tarile din jur, incat si saracimea o duce bine.
E adevarat ca se cam inseala asupra lui Carol al II-lea pe care il crede iubit de popor, desi nu prea mai era cazul. Dar, una peste alta, observatiile lui despre Romania sunt ale cuiva care crede in viitorul acestei tari si care nu si-ar fi inchipuit in 1938, cand si-a publicat cartea, ca aceasta tara vesela, cu un trai imbelsugat, ar fi putut sa fie sfasiata, cum s-a intamplat doi ani mai tarziu prin tratatul dintre Germania lui Hitler si URSS-ul lui Stalin. La vremea aceea insa Romania avea o agricultura care o facea mare exportatoare de grau, si exploata, pe Valea Prahovei, o rezerva de petrol care parea inepuizabila. De atunci incoace, balta de petrol pe care statea Romania s-a transformat intr-o baltoaca si agricultura a ajuns o fictiune. Iar in Bucurestiul de azi nu mai petrec decat beizadelele nobilimii post-decembriste, plus curvele si pestii noului mic Paris.