Mahala Rai Banda propune a treia cale
Da, bantuie un vifor de patimi etnice prin Europa. La ora la care scriu nu se cunoaste inca rezultatul votului “divortului” scotienilor de britanici, ceea ce nu deranjeaza, pentru ca vreau sa vorbesc despre proces, nu despre produs. In Marea Britanie scotienii au anuntat ca nu mai vor sa traiasca sub regulile de britanici si ca vor sa-si ia soarta in propriile maini. Ideea este dezbatuta public, iar la finalul dezbaterii toata lumea este de acord sa se organizeze un referendum. Unul corect, in care sustinatorii celor doua optiuni sa dispuna de totala libertate de a-si pleda cauza. In Ucraina procesul a pornit cu stangul – cu ucrainenii care au anuntat, la Kiev, ca vor sa stranga surubul peste libertatile celorlalte grupuri etnice. “Scotienii” lor s-au cerut afara din acest joc dar ucrainenii le-au blocat discursul. Cuvintele fiind interzise, solutia a fost “dezbaterea” fizica. Restul se cunoaste si e tragic. La noi o majoritate a romanilor verzi bubuie in fata minoritarilor regula “la noi acasa se vorbeste romaneste”. Pentru maghiari asta inseamna ca “in Romania, noi nu avem voie sa ne simtim acasa”. In consecinta, maghiarii si secuii au anuntat ca vor sa-si cladeasca, in Romania, o casa a lor in care sa-si ia soarta in popriile maini. Ce solutie aleg romanii confruntati cu aceasta propunere? Cea britanica, sau cea ucraineana? Consiliul Superior al Magistraturii a raspuns saptamana trecuta (printr-un comunicat): simpla dezbatere a ideii de autonomie pune in pericol securitatea nationala. Deci, Ucraina. Mahala Rai Banda a cantat, vineri, la Balkanik Festival. Membrii trupei mult mai cunoscuta in lume decat in tara lor apartin unei alte etnii care nu este lasata sa se simta acasa in Romania. Si ei s-au decis sa-si construiasca o propria casa. Una virtuala pe care-o plimba pe scene din toata lumea. Uriasa diferenta fata de romani, este ca ei se bucura sa le calce pragul cat mai multa lume. Si am fost foarte multi care ne-am simtit acasa in casa lor.