Oare ajunge? Mizilicuri, branzeturi, sarmale, piftie ("Ti-am zis nu piftie, da’ tu… tu… cu obsesiile tale!" – pufneste domnul Vasilescu), ciolan cu fasole, anchois, ciorba de burta ("Fiti-ar burta sa-ti fie, pute! Nu te mai saturi de burta! Uite ce burta ai facut!" – se zburleste Amalia), mititei, salata de bœuf, salata de cruditati, raci si, culmea rafinamentului, purcel de lapte. Cu mar `n gura. Un festin. O umbra le `mpaienjeneste ochii. Desi, de fiecare data, arunca o tona de mancare, nelinistea le tulbura simturile.
— Lasa, ca daca nu ajunge, le potrivim din bere, vin, tuica…
— La asa oaspeti tu vii cu nemernicia asta taraneasca?
Vasilescu surade superior.
— Da’ Martellu’ VSOP? Da’ sampania Veuve Cliquot? Da’ Chivasul de 23 de ani? Ehei, femeie, ce stii tu?
Numai ca Amalia stie. Insa nu mai are ochi pentru el. Deja se aud tropaituri la intrare. Au sosit celebritatile. Sotii Vasilescu nu-i cunosc si nu au ochi pentru hainele ponosite si florile vestejite pe care le inmaneaza gazdelor. Sunt scriitori, artisti de la Bucuresti, oameni care infrumuseteaza cultura tarii – si asta creste senzatia de fericire. Si de spaima. Sughiturile de uimire, ochii pofticiosi, degetele hraparete sunt culmea omagiului. Insa… Insa… "Unde e maestrul?"
Maestrul e marele pictor, farul calauzitor al culturii si credintei. Pai, maestrul intarzie nitel. Profitand de ocazie, dl Vasilescu cheama lautarii, cei mai buni lautari de pe aceste meleaguri si le da indicatii precise: "Sa nu va puna dracu’ s-o dati pe manele ca nu vedeti un sfant!" "Da, sefu’! Cum zici, boss! Sa traiesti, imparate."
Ospatul incepe pe data. Nimeni nu e nemultumit. Primul sfert de ora discutie, insa, e zero, iar falcile, ritmate. Printre dinti iese cate un vers, cate o cugetare. La intrebarile cuviincioase ale gazdelor, raspunsurile sunt mai degraba monosilabice.
In clipa aia, se produce minunea. Dintr-un jeep ponosit, infasurat intr-un fular albastru, coboara geniul. Barba alba, burduhanos si stilat. Intra in casa privind sever. Singurii care se caca pe ei de umilinta sunt Vasilescu si nevasta-sa. Ceilalti manifesta o revoltatoare lipsa de respect. Maestrul se stramba: "Dumnezeule mare, in post? E posibil asa ceva?" Isi cuprinde fruntea intre degete si se stramba de dezgust. "Aveti o camera linistita?" I se fac pres la picioare. Au, in capatul conacului, camera pentru cei mai inalti oaspeti. Maestrul o contempla cu ingaduinta. "Fie" Apoi, cu voce de bas, comanda: "Trimiteti aici purcelusul. A, si lautarii! Dar discret, foarte discret…" Ordinele nu se discuta. Jumatatea de purcelus paraseste masa, vinul cel mai fin se clatina in sticla, lautarii tac si se incoloneaza. Cand ajung la camera maestrului, il aud vorbind la telefon: "Preasfintite, da-mi dezlegare la purcelus… Sarut mana, parinte!"