De Citit : Editoriale

Puterea credintei

| 11 iulie

Suntem ceea ce visam

Intr-o lume unde aratam ca ne pasa de cel de langa noi prin emoticons, intr-o lume unde aratam cat de dor ne este de cineva scriindu-i pe whatsapp, unde sufletul se rostogoleste prin e-mailuri, unde oamenii par a avea gesturi de plastic si sentimente de silicon…visele rezista si ne definesc. Cliseul lui Coelho cu “ai grija ce iti doresti caci tot universul poate sa conspire la realizarea dorintei tale” se regaseste intr-o veche filosofie hindusa. Swami Shivananda, “Puterea gandului”.
Nu exista imposibil. Tot ceea ce cerem cu credinta ni se intampla. Asta nu inseamna deloc ca ceea ce cerem ne este si necesar. Pentru ca nu facem efortul sa ne cunoastem profund, cerem tot felul de bazaconii si ne pierdem fisele pe vise mici, care n-au inaltime si perspectiva. In 1999 am realizat primul meu spectacol de teatru, “Copilul divin” dupa Pascal Bruckner si am avut indrazneala sa il invit pe autor la Premiera.
Acum 14 ani celebrul scriitor francez parea de neatins iar initiativa mea a fost catalogata drept caraghioasa. Eram incurajata cu texte gen “esti nebuna, cum iti imaginezi ca va accepta invitatia de a participa la premiera unor studenti de la teatru, dintr-o tara balcanica”. Nu numai ca imi imaginam cum o sa vina ci l-am vazut venind. Curajul meu a fost catalogat “maxima aroganta”. Daca i-as fi ascultat pe cei din jurul meu, nu as fi realizat niciodata nimic. Asa ca i-am scris lui Pascal pe adresa editurii cu care colabora, l-am invitat la premiera, l-am informat ca putem sa ii asiguram cazarea si masa dar nu si transportul si am asteptat raspunsul. A venit la spectacol, am infiintat impreuna Compania de Teatru D’aya al carei Presedinte Onorific a devenit si de atunci se implica neconditionat in toate proiectele pe care le realizam. Suntem ceea ce visam. Avem vise mici, traim mic. Avem vise mari…producem intalniri majore.