De Citit : Editoriale

Punctia Sociala

| 14 martie

Sa ne privim

Am riscat. Mult. M-au rugat niste oameni sa fac un fel de start kick pentru teasing-ul unei campanii de atragere a atentiei asupra violentei conjugale. Stiam ca simpla enuntare nu va avea niciun efect, suntem tot mai imuni la violenta. Asa ca am convenit sa luam in direct doi actori care jucau perfect personajul sotului violent. I-am lasat un pic sa abereze, dupa care i-am scos din direct. Lumea a luat foc.
Ca i-am scos prea tarziu, ca nu i-am contrat destul de violent, unii ascultatori ne-au spus ca nu o sa mai asculte Guerrilla in vecii vecilor, ba chiar unii s-au hotarat sa plece din tara in urma emisiunii. Nenumarate mesaje care aratau de fapt un singur lucru: ca problema exista si e, chiar daca latent, foarte raspandita. Societatea romaneasca e foarte agresiva. Are si de ce. Avem in spate generatii care au trecut prin lucruri groaznice. Practic, fiecare dintre noi are, printre stramosi, oameni cu drame umane care se transmit in diferite forme. E un spirit al furiei care se unduieste deasupra apelor noastre curate. Putini au stiut sa isi educe in mod normal copiii pe timp de razboi sau comunism. Iar copiii aia suntem noi sau parintii nostri. Inca nu am invatat, ca natiune, iubirea. Sau am uitat-o.
Cineva mi-a spus chiar ca asa ceva nu trebuie nici macar discutat in spatiu public. Eu nu cred asta. Eu cred ca monstrul asta trebuie scos, trebuie aratat cu degetul, nu trebuie uitat sub pat. O sa traim in frica, stiind ca e acolo. Eu cred ca e bine sa lansam o discutie despre violenta familiala. Nu e o rusine. Nu suntem printre cele mai violente cupluri dar nici printre cele mai senine.
Iar femeile care sufera abuzuri trebuie sa aiba unde sa se ascunda. Se construiesc adaposturi pentru ele care insa nu le pot sterge frica de schimbare, de singuratate. Iar noi, barbatii, trebuie sa dam fata in fata cu monstrul din noi, cu patriarhatul rudimentar. Ca uneori e prea tarziu.