Lipitorile
Vi s-a intamplat si voua, cu siguranta, ca doar suntem oameni inteligenti si binecrescuti: am cateodata senzatia ca niciunul dintre oamenii de pe afisele electorale, de la televizor sau de la radio, nu stie absolut nimic despre cum ar trebui sa fie. Adica unii stiu ce i-au invatat mamicile si taticii lor, altii nici atat. Aceeasi senzatie imi sopteste ca maximum din ce ar putea ei sa faca este ce au vazut, odata, in familiile domniilor lor, probabil mai mult sau mai putin disfunctionale, pentru ca asa au fost majoritatea familiilor romanesti de-atunci. Sute de mii de victime ale razboiului, ale comunismului, ale culturii noastre viciate au distrus milioane de familii.
Ei bine, singura modalitate de-a evita situatia de mai sus se afla, din pacate, in trecutul domniilor lor. Dansii ar fi trebuit sa citeasca. Dansii ar fi trebuit sa fie maestrii unei natiuni, sa citeasca fluent din alte limbi ceea ce Romania inca nu a aflat. Sa viseze, sa aiba viziuni. Minciuna pentru ei sa fie ridicola. Sa inteleaga cat de nefolositoare e. Sa gaseasca, fiecare in propriul adanc, comorile omenirii. Sa stie ce e dragostea. Sa stie ce e comunitatea. Sa afle ca nu toti copiii se calesc daca sufera de mici. Ca nu toti barbatii se intaresc daca nu plang. Ca avem nevoie de conducatori care nu au nevoie de putere. Ca poporul e orbit de atata intuneric.
Vorbeam ieri cu cineva. Am tras o concluzie a scurtei polemici. Pentru o lipitoare politica, orice contract ar incheia in delegatii oficiale, orice masina si-ar comanda, oricati bani ar avea in cont, oricate spagi ar lua, orice ceas ar purta la incheietura, orice eticheta ar avea pe captusala, oricat de negru i-ar fi cardul, oricat de alb i-ar fi cazierul, va avea, totusi, niste copii care nu o sa o duca bine.