De Citit : Editoriale

Prizoniera

| 14 ianuarie

Dupa ceva vreme, s-a linistit, a obosit.
Se culcase singurica, iar cand a facut ochi, era deja prizoniera. Panicata, isi rupsese unghiile, incercand sa gaureasca peretele de oase care o strangea din toate parţile. I-a dat sangele. Era prinsa in locul ala ingust, fara sa priceapa cum sau de ce. Nu avea nicio idee unde e si ce o sa i se-ntample. Spre groaza ei, si-a dat seama imediat ca era goala pusca, asa cum se culcase aseara, sub cearceaful de matase. Iar locul care o adapostea si o strangea, in acelasi timp, strivindu-i sanii, presandu-i fesele, strangandu-i coatele, era plin cu un soi de vata murdara, calduţa. I-a venit sa vomite si s-a abţinut cu greu, pentru ca n-ar fi avut altundeva sa-si reverse maţele decat peste propriile picioare. Mirosea a odaie inchisa demult si, vag, a transpiraţie barbateasca. A strigat dupa ajutor si s-a mirat cat de moale i-au ţasnit sunetele din gura. Parca ar fi avut calţi in plamani.
Timpul trecea greu, iar panica de la inceput a lasat loc unei profunde depresii. Insa nu-i era nici foame, nici sete. Si nici nu-i venea sa se duca la baie, lucru care a mirat-o nespus. Si parca nici mintea nu-i era aceeasi. Simţea, din cand, in cand, impulsuri usoare in creier, ca niste gadilituri electrice. O vreme, s-a stapanit eroic – si asta e un lucru de mirare, ea fiind o nesabuita in viaţa de dincolo –, dar, dupa cateva zile a cedat. Era mai presus de voinţa ei. Impulsurile ii alergau deja prin corp, din stomac pana-n calcaie. Si-a atins sanii, mameloanele cu varful degetelor si, practic, s-a facut lumina. Vata murdara care o inconjura a devenit fosforescenta. Apoi si-a dus mana intre picioare si, minune, cusca de os s-a largit, lasand-o sa faca doi pasi. Confuza, excitata si intrigata, a continuat operaţia si a obţinut ce a vrut. Loc sa se intinda pe jos. Era si cazul. O dureau picioarele. In clipa in care a ajuns la orgasm, inchisoarea a innebunit. Confetti, jocuri de artificii. Si un miros inţepator, barbatesc, neplacut.
Apoi, treptat, celula osoasa a revenit la dimensiunile anterioare, iar ea a fost, din nou, obligata, sa se masturbeze, pentru a se odihni. Acum, prin vata murdara circulau lichide aurii, stralucitoare si, din cand in cand, pe perete, se deschidea un soi de fereastra oarba, luminata cu figuri stranii, ca niste stele de mare transparente.
S-a uitat pe fereastra, s-a tot uitat si, deodata, si-a acoperit ochii. Din scoala uitata si niciodata iubita si-a adus aminte de ora de biologie: nu era o stea de mare, ci o celula nervoasa. Si a inţeles instantaneu (numai femeile fac asta) unde e si cine o ţine prizoniera. A tras aer in piept si s-a pus voiniceste pe lucru. O data, de doua, de trei, de un infinit de infinite de ori.
— Opreste-te, opreste-te, striga brusc barbatul transpirat, in tramvai, in inghesuiala, si sparge geamul cu capul, improscand cu sange. Opreste-te, ticaloaso!