Despre jogging si pacate
Un prieten se pregateste pentru maraton. Alearga cu smartphone-ul in buzunar si cu castile in urechi iar o voce blonda intrerupe muzica si il anunta cand si-a facut norma zilnica de kilometri. Telefonul ii trimite apoi pe pagina de Facebook mesaje de genul “7,03 km on 2/2/2011 at 6.03 PM”. Toti prietenii lui afla astfel ca omul se tine de treaba, il invidiaza sau il felicita. Odata, cand a fortat si a parcurs mai mult de 10 kilometri, a aparut din neant pe ecran nu stiu ce campion la alergare care l-a felicitat pentru reusita. Aflu ca exista chiar si o competitie de jogging intre echipe reprezentand diverse cartiere bucurestene care se desfasoara pe Facebook, via smartphone. Chiar si controlul pulsului poate fi facut cu smartphone-ul: asezi aratatorul pe camera foto si in 30 de secunde ai diagnosticul.
Cred ca daca l-as pune pe amicul maratonist sa alerge fara telefonul minune ar trai frustrari adanci. E prietenul sau totusi, nu? Saptamana trecuta, presa de senzatie a fost scoasa din nelinistea "ce dracu’ mai scriem azi?!“ de stirea cum ca a aparut prima aplicatie romano-catolica pentru smartphone care iti permite sa te spovedesti apasand pe tastele telefonului, fara sa mai infrunti traficul pentru a ajunge la preot. Reprezentantii Vaticanului au lamurit problema, cum ca nu e chiar o spovada valabila, ci doar asa, un indreptar menit sa te impiedice sa pacatuiesti. De parca asta conteaza! Vor fi destui cei care vor considera suficient sa isi elibere sufletul in fata unui software, care se va dovedi mai intelegator decat un ins in sutana. Stirea serioasa de saptamana trecuta este ca pentru prima data in lume se vand mai multe smartphone-uri decat computere personale. Computerul poate fi carat mai greu dupa tine in baie, in pat sau in oras si nici nu incape in buzunar. Apropo, unde mi-am pus telefonul?!