Despre un altfel de boicot
Un om care nu face piata nu poate sa inteleaga natura umana. La Facultatea de Filosofie ar trebui bagata practica obligatorie, un an sau doi, intr-o piata. In locul acelui modul pedagogic de rahat. Sa ne definim termenii! Babuta este femeia in varsta venita din satele si comunele din jurul Bucurestiului cu legume si zarzavaturi la Bucuresti. Poarta pe cap batic, chiar si cand afara sunt 200 de grade, tine banii bagati undeva la piept, e pitica si lipsita de reflexele agresive „tarancilor“ de culoare cu unghii date cu oja si care vand produse de supermarket.
Babuta nu striga dupa tine, nu te agata cand treci prin dreptul ei cu oferte de zece legaturi la cinci bani, chiar daca asa ti le-ar vinde daca o intrebi cat fac. Babuta e stirba si are cepele spalate si legate cu ata. Cateodata, legumele lor sunt palite, pentru ca stau cu ele in soare, ardeii sunt moi si plini de riduri ca si fetele acestor femei. Au ochii cenusii, ai zice decolorati, si un soi de mutenie care nu stie cum sa-ti multumeasca cand te opresti in fata carpei intinse pe jos pe care si-au intins legaturile si gramezile de legume.
Aaa, si inca ceva foarte important, babuta mai e si invizibila. Pare adusa din muzeul doamnei Tussaud si pusa cu fundul pe gardul de pe marginea pietei. Caci am uitat sa va spun, rar vezi o astfel de batrana in piata, la taraba. Acolo isi au locul intermediarii in trening care dau spagi conducerii pietelor, acolo stau balabustele care ragaie gazele emanate de cinci saorme, acolo stau tarabagiii care te inseala la cantar.