De Citit : Editoriale

Pe culmile enervarii

| 03 noiembrie

Bun de copilarit.

Ar fi trebuit sa fiu intr-una din salile unde se desfasura editia a XI-a a festivalului de film documentar Astra Sibiu, dar mi-am spus ca e prea frumos afara ca sa stau in interior. Am ajuns de mul­te ori in Sibiu si, aproape de fiecare data, mi-am propus sa vizitez si Rasinariul. Cioran il descrisese ca un loc idilic, in care a trait o copilarie fericita. Principalul farmec al drumului pana acolo era tramvaiul care facea legatura intre cele doua localitati trecand printr-o bucata buna de padure. Din nefericire, de cateva luni, primarul Sibiului a decis ca aceasta linie este nerentabila si a inlo­cuit-o cu o linie de autobuz.
In cele din urma am ajuns acolo cu un nene care pro­babil traieste din asta, transportand 3-4 calatori cu 2.5 lei intre Sibiu si Rasinari. Pe locul din fata era o doamna foarte nervoasa, care a inceput sa urle cand am intrebat daca ne poate lasa direct la casa lui Cioran. S-a ciorovait nitel cu soferul caruia i-a aratat si degetul din mijloc. La un moment dat, poate pentru a ne oferi o mostra de specific local, i-a spus lui (sau babei din spate) „Ce nu intelegi, vrei sa zic in germana? De exemplu, in Dobrogea nata­la s-ar fi spus „Ce nu inte­legi, ce esti turc?“ Dupa ce tanti a coborat soferul s-a enervat pe cineva care se bagase in fata lui si a ince­put sa injure suculent. Ceea nu l-a impiedicat sa ne spuna „Doamne Ajuta“ cand i-am urat o zi buna. In ciuda aces­­tui preambul, i-am dat dreptate lui Cioran. Mi-ar fi pla­­- cut sa copilaresc in Rasinari. E un sat mare, cu multe case frumos colorate. In fata fostei sale case, acum proprie­tatea cuiva strain de familia sa, se afla un bust in fata caruia am facut o fotografie. Vizavi e o bisericuta, iar putin mai sus se afla pensiunea Emil Cioran. La un moment dat, niste copii saraci ne-au cerut bani s-o femeie care a crezut ca suntem straini a strigat sa nu le dam pentru ca-i „pipa“. Copiii au injurat-o. Unul dintre ei ne-a urmat multa vreme. Avea o voce tangui­toare, in care cuvintele se topisera intr-o litanie continua. Pana n-a primit ceva maruntis nu s-a oprit. Sper ca i-a tihnit tigara.