teatru comunitar
Varsta obiectelor face parte din proiectul Varsta4, proiect de arta comunitara, desfasurat de tangaProject impreuna cu rezidentii caminului de persoane varstnice "Amalia si sef Rabin Dr. Moses Rosen“ din august 2009. E imposibil sa nu intri intr-un camin de batrani fara sa nu ti se stranga inima. Ca si in avion, unde nu poti ignora niciodata ca ar putea fi ultima calatorie, intr-un asemenea loc nu poti sa nu te gandesti la faptul ca exista posibilitatea sa ajungi unul dintre viitorii ocupanti ai unui pat. Timp de trei luni, zece rezidenti ai caminului Rosen au lucrat impreuna cu artistii tangaProject in cadrul unui atelier de istorii personalizate ale obiectelor rezidentilor. Spectacolul Varsta obiectelor la care am asistat este rezultatul acestui proces. Pentru rezidentii unui camin de varstnici, obiectele pe care le au cu ei (si din motive obiective, numarul lor e mic) au o puternica valoare simbolica. Miza atelierului a fost descoperirea acelor obiecte care au o relevanta afectiva si socio-politica majora.
N-a fost usor de urmarit spectacolul emotionant dat de cei zece batrani, printre care si o femeie de 102 ani. Faptul ca protagonisti erau evrei si mai toti avusesera tangente cu momente nefericite ale istoriei, a sporit dramatismul lecturilor. Dupa cum spunea Pompiliu Sterian, cu care probabil ca nu sunt ruda, si care la 92 de ani alearga zilnic 1500 de metri in jurul caminului, marele merit al celor implicati in proiect, Mihaela Michailov, Katia Pascariu, Alice Monica Marinescu, Paul Dunca si David Schwartz, pe langa obiectivul propus, incercarea de schimbare a perceptiei asupra batrânetii in societatea romaneasca, a fost faptul ca au dat un sens zilelor monotone ale unor oameni aflati aproape de finalul cursei. Daca o editura ar edita o antologie cu povestile lor, impactul acestui proiect s-ar putea prelungi pentru inca multa vreme.