De Citit : Editoriale

O melodrama foarte buna

| 21 iunie

Fara cale de-ntors / Sin retorno e o melodrama eleganta, care merita prinsa pana dispare din cinematografe.

Un accident mortal cu fuga de la locul faptei; o coincidenta care permite o eroare judiciara ce trimite la inchisoare un alt sofer; si, peste ani, o razbunare: bref, co-productia argentiniano-spaniola Fara cale de-ntors / Sin retorno (plasata in Spania) e o melodrama pur-sange (latin).
Debutantul Miguel Cohan (premiat pentru ea cu trofeul Transilvania la TIFF 2011) prevede plot-ul cu destule sinuozitati pentru ca destinatia sa nu fie previzibila: in prima parte, viitorul ispasitor / razbunator e tinut in planul doi, avanscena fiind ocupata de procesele de constiinta ale faptasului, de eforturile tatalui sau de a-l face scapat si de eforturile unui alt tata de a-si face dreptate, iar in partea a doua, natura exacta a razbunarii care se pregateste sub ochii nostri nu ne e dezvaluita pana in ultima secventa. Pe de alta parte, acelasi plot e ghidonat rapid, fara surplus de miscari, in fiecare secventa intrandu-se direct in subiect, iar in caracterizarile personajelor nefiind loc de prea multe detalii exterioare functiilor dramatice de baza pe care le indeplinesc acestea. In felul asta nu se castiga prea multe nuante (psihologice sau sociologice), dar se castiga viteza.
Atunci cand nevinovatul intra la inchi­soare, realizatorii abia schiteaza conditiile noii lui vieti si apoi sar la momentul eliberarii lui, de unde trec direct la ancheta demarata de el pentru gasirea adevaratului faptas si la situatii ofertante vizual precum aceea in care el viziteaza o dentista care s-ar putea sa stie ceva (spectatorii stiind ca ea chiar stie) si ii spioneaza comportamentul in timp ce ea ii examineaza dantura. Totul e miscare, actiune, naratiune perpetuu-generativa, intr-o regie precisa si lipsita de emfaza.