Se strang la crasma, ca pe vremuri. Desi nu mai intoarce nimeni timpul inapoi, ei si-au jurat prietenie vesnica, inca de pe bancile liceului. La inceput, s-au vazut lunar, apoi anual, apoi la ocazii, apoi la un deceniu, la cate o inmormantare. Acum se vad destul de rar, cam o data pe an, e drept, dar raman aceiasi baieti de aur, pe care ii saluta patronul, bucatarul rotofei ca un butoi, chelnerul vechi, la patru ace… Singura care ii priveste ca pe niste ciudatenii e fata de la intrare. Dar e explicabil. Fata se schimba in fiecare an, niciuna nu rezista cu zambetul pe buze mai mult de un trimestru.
Iata-i si acum, la aceeasi masa, plimbandu-si degetele prin meniul arhicunoscut. Comenteaza, intreaba bucatarul, isi amintesc de Cristina dintr-a noua, se sfatuiesc, o pomenesc pe Nety, profa de franceza cu picioare perfecte, apoi ajung la o concluzie comuna: "Gicule, ca anul trecut! Iar vinul… da, «Fata in iarba», cu gheata si sifon." Gicu ii cunoaste ca pe niste cai breji. Stie pe dinafara ca se va mira, cam dupa patru ore, de performantele alpinistului domn Doru, de iscusinta detectivistica a domnului Gelu, de succesul in afaceri al domnului Nelu si, fireste, dupa a enspea sticla, la ora inchiderii, de uluitoarele aventuri amoroase ale domnului Stan. Cel in fata caruia nu rezista nicio femeie, daca-i femeie.
Dar protocolul se schimba azi. "Baieti – spune Gelu blajin – azi n-as bea vin. As trece pe bere, sau, mai degraba, un ceai." "Nici eu – zice ingandurat Nelu – n-as vrea tigaie picanta. Gastrita sau reflux esofagian, doctorul nu vrea sa-mi spuie sau nu stie. N-ai o supa de linte?" Stan ii priveste cu ironie. "Ehei, ati imbatranit." Ei protesteaza moale. "Nu vreau cafea, completeaza melancolic al patrulea. Stiti c-am avut 20 de dimineata? Îmi vajaia capul si-mi plesneau timpanele. Ai fara cofeina?"
Brusc, prietenii se uita unul la altul si privirea lor strabate prin corpuri si prin geamuri direct in pasajul Villacrosse. Colac peste pupaza, alpinistul merge cam des la toaleta, detectivul isi controleaza de trei ori portofelul, pe care il gaseste de fiecare data in alt buzunar, iar telefonul patronului nu mai are minute disponibile. Stan se hotaraste sa-i inveseleasca si incepe o lunga istorie cu o tanara bruneta focoasa si maritata cu un tip cu douazeci de ani mai tanar decat el. Daca-l iubeste? Tacticos, scoate o fotografie cu o bruneta trupesa, tanara, e adevarat, cu un copil in brate… Asteapta efectul, dar amicii sunt cazuti in borcanul cu melancolie. "E al meu, ba, nasparliilor!"
Apoi, se ridica demn si se duce la WC-ul din cabina telefonica rosie a localului. Intra, incuie usa, rasufla adanc, isi descheie pantalonii, isi scoate haina, camasa si, cu ultimele puteri, desface aricii corsetului.