The cosmic library of ideas
Pentru un consumator vagabond, am avut un noroc chior ca unul dintre primele mele albume de jazz sa fie On the Corner. Habar n-avusesem atunci cand l-am cumparat (cautam, ca ultimul neofit, „ultimul Miles Davis“) – pe ce bomba calcasem. Fusese deja declarat de critici ca fiind, muzical, unul dintre cele mai slabe si a fost, concret, cel mai prost vandut album al artistului; ce mai, discul a fost pus La Colț. Experimentul propus de Miles in album a fost inteles si tot mai apreciat mult mai tarziu, dupa ce au aparut genurile muzicale pe care le prefigura artistul la inceputul anilor ’70. Cine l-a pus sa cante post-punk inainte de aparitia punk-ului? Davis a brutalizat urechile ortodocsilor de jazz introducand si elemente de hip-hop, drum and bass, muzica electronica.
Dezmatul incepuse insa odata cu Bitches Brew – o vedeta a albumelor lui, lansat cu doi ani inainte – unde intre muzicienii invitati la party s-a aflat si Jack deJohnette. Am deschis cu acest lung intro, pentru ca Grupul Jack deJohnette care a cantat luni la Sala Radio e nascut din acea epoca de inovatii si e si azi la fel de indisciplinat. Culmea e ca as fi putut la fel de bine sa incep cu o referire la Keith Jarrett, alt monstru sacru cu care deJohnette a cantat. Da, dar, asa cum a sunat la Bucuresti, deJohnette este mult mai in largul lui intr-un spatiu al improvizatiei extensive, exploratorii, in care cosmosul este invitat personal sa participe in timp ce Jarrett modifica testura melodiei, universul lui fiind microdetaliul. De altfel, deJohnette marturiseste ca atunci cand canta cu Jarrett „trebuie sa se controleze ca sa cante cu subtilitatea pe care muzica acestuia o cere“. Artistul are azi 70 de ani si este intr-o perpetua explozie de idei. Si asta fara substante ajutatoare. El si-a deconspirat secretul trip-urilor cam asa: “I plug into my higher self, into the cosmic library of ideas”