De Citit : Editoriale

Niste disperati din autobuz

| 07 mai

Daca sunteti din cei pe care-i "trage", nu cititi

Exista cateva categorii de oameni disperati in autobuz, in tramvai, in metrou. Unul dintre ei este cel care te intreaba daca cobori. Se uita in ochii tai cu o privire imploratoare. Ai senzatia ca daca-i vei da raspunsul "Nu, nu cobor", viata sa nu va mai avea nici un sens. O face cateodata pe tonul unei intrebari oarecum personale, intime, astfel incat, daca e vreo gagica misto, iti suna in urechi cam asa: "Coborati? Ati vrea sa coborati?" Eu unul nu cunosc cazuri de oameni care sa nu fi putut sa coboare din autobuz sau din alt mijloc de transport in comun decat daca au uitat sau au adormit. Nu l-am intalnit inca pe cel care sa-mi spuna:
– Bai, frate, azi n-am putut sa cobor din autobuz pentru ca ala din fata mea n-a vrut sa ma lase. L-am intrebat daca coboara la prima si mi-a spus ca nu si ca nici nu-mi face loc. Pur si simplu, n-am avut ce sa fac. Alta categorie a disperatului din autobuz este cel care inchide geamurile. Cel mai probabil a fost candva un nepotel bolnavicios – din cel care dadea o limba la o inghetata si apoi bolea doua luni prin spitale cu galcile umflate – al unei bunici cu narile infoiate dupa "curent".

Il auzi, pe tonul usor zeflemitor al celui care spune o axioma matematica unui handicapat:
– Domnu’, e curent! Va rog…, si apoi priveste in jur, probabil asteptand aplauzele si recunoasterea comunitatii pentru spiritul de observatie iesit din comun. Oamenii nu stiu, dar le-a trecut glontul pe la ureche. Fara el umanitatea era pierduta.
Din aceeasi categorie face parte femeia care spune doar atat:
– Trage! –si e foarte ingrijorata, cauta rotindu-si capul ca pe o turela un geam deschis.