De Citit : Editoriale

Niet

| 19 iunie

Apocalipt.ro

Iata evenimentele care s-au intamplat in cele cinci zile in care nu am avut acces la internet. Vineri am observat siderat ca internetul nu mai functioneaza in casa. Am sunat la deranjamente. O sa vina cineva maine dimineata, intre opt si zece. Multumesc, domnisoara. A venit un domn care s-a uitat la routerul wi-fi, a masurat ici colo, a fost pe casa scarii, s-a intors si a zis suparat: “mi l-a furat”, privind trist, ca un doliu, spre podea. Ce v-a furat?, intreb destul de panicat? Cablul, mi l-au luat, nenorocitii… Ultimul cuvant l-a soptit dramatic. Am sa il dau la colegi, acum nu se mai poate face nimic. Sigur, zic, vedeti-va linistit de drum. Il vedeam asa suparat, da-l incolo de internet, ca reteaua o mai indrepti, dar viata unui om?…
A trecut o zi, au trecut doua, trei, patru, nimic. Puteam sa dau un telefon “mai sus”, puteam sa imi abuzez a cata oara celebritatea subtire dar ei s-au purtat omeneste cu mine. Am asteptat. Dar ce faci, cand nu ai internet? Toata viata mea casnica se bazeaza pe el. La televizor nu ma mai uit decat prin youtube sau ted, de citit citesc pe net… Ce ma fac?
Nu a fost rau, credeti-ma. M-am plimbat mai mult, am gatit mai lent. Am mai facut miscare, am citit niste Nietzsche, ca asa e bine sa-l iei, in doze mici. Cel mai important lucru si care mi-a dat cea mai mare liniste si satisfactie a dezastrului a fost ca, pentru zilele astea, nu am mai aflat nimic nou. Eu sunt un nuovofil compulsiv. Daca nu aflu ceva nou in cinci minute intru intr-o stare de anxietate. Si totusi am rezistat cinci zile. Macar un lucru stiu sigur.
Stiu ca o sa traiesc cu cinci zile mai mult. Si nu-mi pare rau.