De Citit : Altele

Killing the Cock

| 24 februarie

Sunday, Bloody Sunday

Sunt in comuna Prejmer, langa Brasov, la casa de vacanta a parintilor. Satul este cunoscut pentru casele frumoase, sasesti, cu porti mari si colorate, pentru cetatea in care a filmat Jean Marais nu stiu ce film, dar mai ales pentru ca aici, intr-o maternitate nedevenita muzeu, m-am nascut eu.
O intreb pe vecina daca nu gasim in sat niste pui de vanzare, ca la Bucuresti in targuri sunt scumpi si nici nu stii ce baga in ei. Plecam cu masina si dupa ce batem la vreo doua porti gasim trei cocosi. Ii bagam in sac si ne intoarcem la casa. Pe primul, hotarase var-meu sa il ia, l-a taiat fiul vecinei. A vrut apoi sa ii taie si pe ai mei. Dar un impuls ascuns m-a facut sa spun ca vreau sa mi-i tai singur.
Nu aveau topor. Am luat cutitul in maini. Am apucat cocosul. I-am intins gatul, simtindu-l pulsand. Am facut in cap o multumire pentru el. Am taiat cat de repede am putut, sa nu sufere. Corpul a mai facut niste tumbe fara capatai. Apoi l-am scurs de sange si l-am dus la oparit. La fel si cu al doilea. Mai curat, mai rapid. Apoi i-am oparit, vecina le-a smuls penele. Eu i-am parlit un pic, i-am transat si i-am curatat.
Cand mergem la supermarket si asezam in cos o gaina, ea nu e vie. Deloc. Este o bucata de material comestibil. Asa o gatim. Asa o mancam. Cand am taiat cocosii am simtit un regret. Ca i-a durut, ca au murit. Cred ca acel regret ne leaga de lume. E un fel de multumesc pe care sufletul il sopteste unei alte creatii de care ne folosim. Mai mult, cred ca instinctele sadice sunt, de multe ori, obiceiuri milenare de-a pregati mancarea care nu isi mai gasesc un curs normal. Cumva, dupa ce am sacrificat cei doi cocosi, nu m-am simtit incarcat deloc.
Am stabilit cu vecina sa cresc la ei in grajd si un tauras. Nu ma parati la indieni.