Hai sa ne imaginam/ C-avem aripi si ca zburam/ Ca suntem mai drepti mai buni/ De maine de luni…
Am la serviciu, nu stiu cum si de unde aciuat, poate uitat sau mai sigur lasat de cineva care ori s-a mutat, ori a iesit la pensie, un soi de cactus de tot cacatul. Forma clasica, nu infloreste niciodata, creste incet, stramb si asimetric incat trebuie mereu sprijinit de ceva, ca sa nu se darame cu vas cu tot. Treaba care oricum se intampla de cateva ori pe luna. Si mai are o hiba. Are niste țepi mici si multi care la orice atingere, cand vrei sa il ridici, la fiecare din cele patruzeci și opt de rasturnari, iti intra in piele cu zecile pe milimetru patrat. Trec si prin manusi, am incercat. E adevarat ca dupa trei-patru zile de mancarime, si mai apoi de roseala, semnele, intr-o luna-doua dispar de la sine, fara sa fie nevoie de vreun drum pe la doctorul de maini. Nu e cazul.
Si tot pe-acolo mai am un coleg, baiat bun, dar cu lipsuri si multe probleme; nu in ultimul rand mintale. As fi zis ca-i o bovina incaltata, dar am mai folosit termenul cu referire la acelasi onorabil destinatar si nu as vrea sa ma repet. Desi Repetitio est mater… Ei bine, stau si ma gandesc daca la adresa cetateanului acestuia nu ar fi timpul sa folosesc si eu ceva arme din dotare, cutitasul de la unghiera, incaltatorul de fonta cu cap de acvila, ori articulatiile degetelor pumnului meu drept intr-o miscare rapida de jos in sus; eventual acele pana acum inutilului meu protejat, cu stramosi prin cine stie ce desert. Cred ca pot sa-i frec putin halatul, caciula ori pantalonii de acest gingas si dragalas cactus. Ori poate chiar sa-i las un mic esantion, putin vizibil, prin pantofii de sub birou. Cine stie, poate vrea sa aiba si el un exemplar, am citit ca se inmultesc usor.
Sau o fi mai bine, pentru ca tot intru de luni pentru cateva saptamani in concediu, sa umplu bara de care e agatata perdeaua cu ceva fructe de mare, creveti si alte gasteropode, am auzit ca efectul olfactiv este surprinzator de placut in zilele astea de primavara, iar corpul delict, greu de ghicit si de dezamorsat.
Inca nu stiu, ma mai gandesc; e abia joi.
Cezar Parlog este autorul cartii „Flori, fete, fite sau baieti”, aparute la Editura Tracus Arte in anul 2014.