De Citit : Editoriale

Jamie Woon – Mirrorwriting

| 03 mai

Hi dubstep, bye dubstep!!!
Gata, dubstep-ul, sau bass music, sau uk funky au razbatut din gloata de curente muzicale de dans obscure si ne invadeaza incet si sigur spatiul radio-tv. Am auzit pana si o piesa de la coana Aguillera care suna oarecum a dubstep. S-a sarit parleazul, de aici incolo lucrurile nu pot merge decat in jos! Vorbim la anul pe vremea asta!
Tot felul de influente d-astea din dubstep am auzit chiar si la Gorillaz, si Katy B, si la copilul minune James Blake dar parca cel mai pe „taman“ se potriveste lui Jamie Woon. La ceilalti, enumerati mai sus, simt ca s-a pornit de la partea vocala si s-a ajuns la dubstep si ala coafat peste masura. E, la Woon parca s-ar fi pornit de la dubstep, si s-a ajuns la voce, desi trebuie sa recunosc ca are un timbru destul de distinct si niste linii melodice care reusesc sa-ti ramana intre urechi si sa se zbata pe acolo.
Stiu ca sunt iar pasibil de a fi aratat cu destu’ ca m-am ramolit, ca am imbatranit, ca iar arat zemuri muzicale scaldate prin ceea ce se cheama astazi, atat de generic, alternative. Si am avut oarece momente, in timp ce ascultam „Mirrorwriting“, in care ma miram chiar eu cat m-am inmuiat. Dar n-ai ce face! Jamie Woon e foarte bun! Pe unele pasaje chiar exceptional. Bun! Totusi, ce canta Jamie Woon? Am vazut ca se vehiculeaza termenul de neo-soul.
Si cred ca de asta imi si place atat de mult Woon. Are fix genul de voce care l-ar fi facut star in R&B. El totusi prefera sa mearga pe o productie cu destule referinte la underground si sa arunce pe ici, pe colo, ba cate un distors, ba cate o liniste controlata si difuza, furata parca de la Burial. Si toate astea potentand tonul cald si prietenos al vocii lui. Care-i concluzia? Pai „Mirrorwriting“ este unul din cele mai ispravite albume de pop cu staif pe care le-am ascultat de ceva ani incoace. A nu se rata!