De Citit : Editoriale

Intarziere

| 13 aprilie

Timpul nu e al tuturora.

Zgomotul soneriei se rostogoleste de-a lungul camerelor, se impiedica de mobilierul vechi, pana cand ajunge la tinta. Batrana se uita in stanga, in dreapta, apoi da din mana. Cine sa fie? Nimeni. Soneria reizbucneste la fel de ragusit. Se extrage cu mare efort dintre carpe si-si introduce laboantele scorojite in botosi. Iesita din cocon, i se face frig. Se incotos­maneaza intr-o pufoaica veche si-si indeasa un caciuloi ca o oala de noapte peste urechi. Apoi incepe lungul mars. Pana la usa sunt kilometri de desert. Isi duce mana la frunte si scruteaza viitorul. Un sifonier cat un munte, langa valea intelenita a patului. Ajunge dupa aventuri nesfarsite in coridorul lung cat tunelul timpului.
Lumina cade inghetata peste o mie de lucrusoare inutile care ii strivesc inaintarea. Soneria irupe a treia oara. Se taraie cu pauze lungi, blestemandu-si zilele. E cineva cu adevarat enervant, ii explica portretului inramat al bunicii, o juna spalacita, invelita-n dantele. Ah, bunico, cum a trecut timpul! Aici nu vine nimeni si uite ca suna un dement, tineretul din ziua de azi. Rearanjeaza cufarul de la jumatatea distantei. Catifea, lemn sau matase, toate obiectele sunt viata ei.In sfarsit, dupa o adevarata aventura, ajunge in sufragerie, taman cand soneria se enerveaza si emite semnale cu adevarat disperate. Sufrageria e neschimbata de un secol. Masa mare, cu douas­prezece scaune masive, zace imperturbabila. Iar ceasul de deasupra candelei arata ora inexacta, pe cand soneria innebuneste. A ajuns la destinatie. Incepe ritualul infinit al descuiatului. Nu se aud decat chei, broaste, lantuge si zavoare. Iar cand usa se deschide, in cadrul ei un tanar ca un Fat Frumos o priveste lung, nedumirit. Apoi consulta o fotografie, se intoarce pe calcaie si, fara nicio vorba, ii intoarce spatele si dispare in graba.