De Citit : Editoriale

Grimes – Visions

| 23 februarie

Cand Canada nu sta…

Stateam eu asa si-mi treceam in revista artistii canadieni care-mi plac si mi-am cam dat seama ca sunt ceva. Si iar imi vine in cap glumita pe care am mai facut-o cu voi: Canada, prin Arcade Fire isi cere scuze intregii lumi pentru Brian Adams si Celine Dion… Pe de alta parte, eu unul fiind fascinat de underground-ul de peste Atlantic tot stau si ascult muzici care de care mai obscure, aproape tot ce pot prinde din Brazilia pana peste Marile Lacuri. Si trebuie sa recunosc inca o data ca mi se pare o zona muzicala pe cat de efervescenta, pe atat de mult subestimata de europeni. Iar in particular, Canada, in ceea ce priveste muzica electronica/alternative tine cel mai sus capul in acest moment. E, si din tot contextul asta artistic de care va spun, mai rasare cate un nume care se zbate la marginea mainstream-ului, dar din cauza ca muzica este atat de puternic personala, n-o sa poata razbate din underground nicicum. Cu alte cuvinte, ultimul album Grimes, pe numele sau „Visions“ poate trece dinspre autoarea lui ca fiind pop. Eu unul, insa, l-am luat ca fiind electronic.

Am fix aceeasi senzatie pe care am avut-o cand am ascultat pentru prima data James Blake sau Burial. Senzatia ca in spatele muzicii este un artist de dormitor, dar foarte stapan pe ceea ce face. Ca, inainte de toate e un muzician care sta asezat la laptop nopti intregi si compune si ca de abia dupa asta se comporta si ca un producator. Doar ca, in cazul de fata, din cauza contextului artistic mai sus mentionat si productia este cel putin la fel de inovatoare. Ganditi-va un pic la un Robyn de peste ocean. Dar un Robyn nu la fel de accesibil. Desi temele muzicale sunt destul de clare si structurate, se pierd usor in hatisul tehnologic al productiei. Partea frumoasa este ca e o alunecare controlata, voita. Si insinuarea asta de sintetic poate ori sa displaca, ori sa-ti placa enorm. Pe mine, clar, m-a sedus! Asa ca…