De Citit : Editoriale

Giuvaerul familiei

| 30 mai

Unii sunt dusi cu capul, altii sunt dusi.

Bunica are obiceiul nesuferit sa ascunda lucrurile. Tata chiar a zis (incet, ca bunica e un pic surda): “Ca un caine.”
M-am pomenit sub perna cu andrelele ei, de era sa ma intep in cap si chiar m-am speriat cand am gasit in ghiozdan un bulgare de smoala cu dungi rosii. Stiam ca bunica e-ntr-o ureche si mai stiam de la mama ca mama ei soacra avea s-o mierleasca in curand, prea era dusa cu capul. Dar de ce m-a luat la tinta pe mine? A inceput sa-mi fure din lucruri si sa le ascunda. De unele mi-a parut bine. Dintele de lapte imi era nesuferit. Motul blond de la un an – am zis bogdaproste cand s-a dus. Necazul e ca tata a gasit totul in pod, dupa caramizi, dupa galetile cu var, sub trafalete. Era un turnulet de maruntisuri pe care-l legase in matanii. Pusese o cruciulita a Maicii Domnului in varf. A chemat-o pe mama si amandoi au mustruluit-o rau pe bunica.
Nu s-a potolit. A inceput sa umble noaptea prin casa. Asa saream din somn, tremurand ca varga, cu ochii ei atintiti asupra mea, ca ai pisicii Mita. Nu apucam s-o intreb nimic, ca izbucnea in lacrimi. Asa scapa, n-o mai param. Dar mi s-a facut frica de ea. La sfarsit, s-a scrantit rau. M-a luat si m-a dus in spatele casei. Mi-a zis "Stai aici, baiete, si nu te misca, sa nu iesi din cuvantul meu, ca-i de rau." Dupa aia, a luat toporul cel mic si a taiat cocosul, iepurele Gica si o broasca verde. Cum pandeam asa, infricosat, a amestecat sangele-ntr-un lighean si m-a uns pe fata, pe maini, pe picioare. Am inceput sa racnesc. Tata a alergat si i-a carpit un dos de laba: „Nebuno, la Marcuta sa putrezesti!” A doua zi au venit doctorii si au luat-o. Striga, saraca: "Giuvaerul meu, giuvaerul meu!" Dupa o luna, au venit alti doctori si am plecat si eu. E tare urat aici, in spital, fara par pe cap, in cutia de sticla. Te plictisesti de-ti vine sa urli!