Toata lumea din familia noastra – o psihodrama-farsa de Radu Jude (lansarea: 6 aprilie) – tinteste cu succes un efect de „comiconsternare“ care, gratie nivelului inalt de energie performativa, poate da chiar in euforie.
Intr-o dimineata de vara, un dentist divortat (Serban Pavlu), venit sa-si ia copilul (pentru cele cateva zile lunare care-s ale lui prin lege) de la fosta sotie si de la noul partener al acesteia (cu care e-n relatii ce se vor amicale), isi pierde mintile: canicula nici n-a apucat sa se dezlantuie bine si barbatul care l-a uzurpat (Gabriel Spahiu) deja zace pe dusumea legat fedeles, in timp ce dentistul isi supune ex-sotia (Mihaela Sirbu) la un tratament de strangulari alternate cu cereri in recasatorie, oprindu-se doar cat sa se mai joace un pic cu fetita (Sofia Nicolaescu), sa i se spovedeasca fostei soacre (Tamara Buciuceanu) si sa astepte ca politia sa plece de la usa. Toata lumea din familia noastra e o farsa domestica filmata in stil vérité, dar care se distinge puternic in interiorul noului cinema realist romanesc (unde stilul respectiv vine la pachet cu o inclinatie spre dedramatizare) prin lipsa de autocenzura practicata de regizorul Radu Jude si de personajele sale.
Nici macar inainte ca eroii sai sa ajunga sa-si dea in cap nu se poate spune despre ei ca sunt inhibati; mai ales fostul sot (ai carui parinti nu degeaba sunt jucati de Stela Popescu si Alexandru Arsinel) si fetita acestuia au firi incorigibile de actori – el canta, imita voci si accente, se maimutareste ca sa-si amuze copilul sau ca sa-si enerveze fosta sotie, in timp ce fetita se autovictimizeaza, bate cu piciorul in podea sau canta la randul ei. Ce face Jude aici (posibil inspirat de un cineast ca John Cassavetes) se cheama psihodrama: cucerirea unor emotii negative care clar nu-i sunt straine prin punerea lor in scena intr-o forma extrema si transformarea lor in joaca, in pura energie performativa. Ceea ce-i reuseste admirabil.