De Citit : Editoriale

Dixieland si geamparale à la Liszt si Brahms

| 08 aprilie

Robert a fost mai norocos decat mine: el a ajuns la concert. Asa ca va las impreuna.

Joi, in ultima zi de martie, orchestra celor (peste) 100 de viori – Budapest Gypsy Orchestra – si-a sarbatorit o seara din al 25-lea an de existenta printr-un concert la Sala Palatului din Bucuresti. Cam caldut in sala si dupa vreo doua piese ma dau mai dezbracat. Ma mai foiesc un pic, incerc sa-mi amintesc cum cred eu ca ar suna lucrarile din program. Apoi nu mai stiu exact cand si cum, la un moment dat, parca dintr-un csárdás, se desprind un tambal, un clarinet, un contrabas si vreo doua viori (atat tin minte) si incepe o improvizatie care impaca spontaneitatea cu milisecunda de m-au enervat aia care mai aplaudau fara sa se poata controla. Nu-mi mai arde de soptit chestiute simpatice la urechiusa dinspre mine a sotiei si, oricum, ea insasi e deja rapita de domnii de pe scena. Nu ne ramane decat sa ne abandonam sufletele spre renovare cu unelte de cantat. Dupa o ora buuuuna de tot, uzi de caldura, aplauze si emotii ne trezim, insetati, la o tigara, afara. Acolo, alti infierbantati: "Sunt foarte buni, sunt tari… cum face, pisi, cu tambalul de suna ca un pian?… mamaa, a meritat… da, ma, n-am ce comenta… tambalagiul a intrat la Conservator la varsta de 10 ani“…

Si apoi alte aproape doua ore de jale, dor, ciripituri, forta, respect, levitatie si aplauze in care ma intreb si eu daca nu cumva Grigoras Dinicu i-a anticipat pe domnii de la Budupesti cand a compus "Ciocarlia“. Vreau sa castig la loto sa-i chem din cand in cand sa-mi cante pe plaja in Tahiti. Bis, bis, sfarsit de martie. Concertul a avut loc in cadrul anului cultural "Arta contra drog“, insa in cazul celui mai mare taraf simfonic din lume mergea si sintagma "Drog“ contra drog“. Robert Miklós, gazduit de Mircea Toma.