De Citit : Editoriale

Ceva putred in regatul Danemarcei

| 04 octombrie

Afaceri regale e o drama istorica inteligenta.

Bine primita la Festivalul de la Berlin, drama istorica daneza Afaceri regale (regizata de Nikolaj Arcel la casa de productie a lui Lars von Trier) e conventionala ca cinema, insa deapana lucid, fara mari simplificari sentimental-cosmetice, o poveste care devine tot mai coltoasa pe masura ce avanseaza.
Plasata in anii 1770, la curtea regelui Christian al VII-lea (Mikkel Boe Følsgaard), ea aduce initial cu povestea Mariei Antoaneta a Frantei, in varianta sa popularizata de Hollywood: tanara Caroline Matilda (Alicia Vikander) ii este data de sotie schilodului emotional Christian, ale carui purtari nedelicat-infantile o umplu de repulsie.
Odata cu intrarea in scena a medicului personal al regelui (Mads Mikkelsen) – care e tot numai pasiune stapanita si idei revolutionare (antinobilime, antibiserica, anticenzura) –, filmul se transforma intr-o poveste de dragoste cu capete incoronate. Dar trandafirul dezvolta ghimpi pe masura ce amantii (care impart aceleasi idealuri reformiste) il manipuleaza tot mai brutal pe fragilul Christian ca sa-si atinga nobilele scopuri politice,si mai ales odata ce regina ramane gravida si, la recomandarea amantului, isi convinge urgent sotul sa-si reia vizitele in dormitorul ei, acoperind astfel adevarul despre paternitatea copilului. Doctorul merge inca si mai departe cu sangele rece, eliminand obligativitatea semnaturii regale de pe legile pe care le da si devenind, astfel, dictatorul Danemarcei; iar atunci cand micul lui ménage à trois devine un subiect de haz national, el reintroduce cenzura. Deci cei doi reformatori indragostiti nu sunt unidimensional-eroici, dupa cum si infantilismul regelui se nuanteaza considerabil pana la final.