De Citit : Editoriale

Cantaret intr-un picior, ghici Thick as a brick ce-i

| 25 iunie

Anunt: 19 iulie, mars pentru drepturile pietonilor

Recunosc, am fost traumatizat de vocea lui de azi: nu era Ian Anderson-ul din arhiva cu Jethro Tull-ul meu, ala de-atunci. Da, am vrut sa plec din sala (a Palatului, vinerea trecuta), dupa primele doua piese. Am ramas, totusi, strivit de presiunea unei sali arhipline care sustinea frenetic concertul. Dupa pauza, insa, vraja a functionat: parca se auzea mai bine dar asta nici nu mai conta. Se revarsa atat de multa energie de pe scena, unde pardalnicul de Ian Anderson topaia dezlantuit, incat mi-a fost limpede ca artistul de azi refuza competitia cu cel de acum 40 de ani. Este prea tanar pentru asta. Ian Anderson nu se lasa mutat in istorie. A fost un concert indracit rau, si, as mai zice ca exuberanta, optimismul bataios al muzicii nascute cu multi ani in urma pune in mare dificultate sound-ul depresiv al multor contemporani.
La iesire, m-am intalnit cu Mat (Matei Ghigiu), vechi rocker, cu care, dupa ce l-am adulat pe Ian Anderson, am povestit despre aventura deplasarii in Bucuresti. Mat este utilizator de scaun rulant si unul dintre organizatorii marsului din 19 iulie*. Un mars avertisment pentru o primarie care pare sa fie angajata regilor soselelor: inca de cand a devenit Ian Anderson tata prima oara, in municipiile europene emancipate se investeste cu prioritate in infrastructura pentru transportul alternativ (pietoni, biciclete, transport in comun) iar nu in cea pentru transportul auto individual (delirul bucurestean: pasaje rutiere, strapungeri, largiri de sosele). La mars sunt asteptati toti cei suparati ca nu mai au loc pe trotuare sau pe carosabil, de masini: pietoni, mame cu carucioare, persoane cu dizabilitati, biciclisti.

*ActiveWatch, OPTAR si ONPHR organizeaza pe 19 iulie, 2014, un mars pentru promovarea drepturilor pietonilor si accesibilizarea Municipiului Bucuresti. Alaturi de cei trei organizatori, s-au alaturat, pana azi, alte 11 ONGuri sustinatoare