Unii spun c-ar fi fost beat. Cica si-a baut mintile in capul strazii, vreme de trei zile. Paraschiv, politaiul, ar putea jura ca l-a vazut scotand maldare de bani si aruncandu-i in jur.
— Pun pariu, – spuse el, aplecandu-se catre frumoasa, trupesa, imbujorata Gherghina, patroana buticului din celalalt colt al strazii – pun pariu ca a gasit o comoara.
— Ce barbat frumos si fara noroc… Lumea e nedreapta, unora le da cu caldarea, altora, cu degetarul. Niciodata nu e de-ajuns si niciodata nu iese bine! Gherghina pusese ochii pe frumosul strain, dar, sa vezi minune, individul nu a catadicsit sa raspunda avansurilor mute, dar vizibile. Bluza ei rosie inflacara cel mai frumos piept al cartierului, pentru el deschisese larg dugheana…
— Ei as, intra in vorba Marcelica, lampagiul. Am fost acolo zi si noapte. Nu au fost trei zile, a fost una, nu a scos niciun ban din buzunar si, sa stiti, n-a fost la carciuma lui Costica, ci a lui Mitica, doua strazi mai incolo.
— Io l-am vazut, nene – izbucneste pitigaiat Florinel, mezinul lui Floarea, facut cu barbatul de-al treilea, da’ cu care inca nu s-a cununat. S-a asezat la tejghea, a deschis o tolba din care a scos o maimuta care a cantat la trompeta. Pe cuvant, canta "Tu care esti pierduta!", pe cuvant nene!
— Bai, netotule, se enerveaza Ghita, parlagiul, care visa in secret la Gherghina, dar care, nu stiu de ce, o visa intotdeauna avand un picior de vaca in brate, ca un copil jupuit, bai, flocea! De ce spui minciuni? Copiii din ziua de azi! Numai scorneli! Ascultati aicea. Nici n-a calcat in crasma! Dar nici n-a mirosit-o. Pe mine m-a vazut pe strada si m-a-ntrebat unde e casa lui nea Jenica. Exact asa i-a spus, cum va spun: nea Jenica, Doamne iarta-ma!
Se face tacere. O tacere de gheata, infricosata, rau prevestitoare. Fiecare incearca sa schimbe vorba. Fiecare isi cauta de lucru. Dar te pui cu destinul? Adormita-ntr-un scaun schiop, tata Marghioala, surda ca o ciubota, prinde firul discutiei si beleste niste ochi groaznici:
— A intrat pe fereastra! A spart geamul cu o sipca rupta din gardul lui Jenica. Doamne, feri si apara! Apoi a intrat inauntru si s-a vazut o flacara in turn.
— Taci, femeie, se burzuluieste Paraschiv, de unde le scoti?
— Acu’ l-am vazut, pacatele mele!
— Mamaie, mai bine trezeste-te, ca dormi pe tine! Ce lume nebuna! Io l-am vazut dand cu banii de-a azvarlitelea!
— Ba s-avem partdon, se-nfoaie parlagiul.
— Nene, tanti Gherghina, pe onoarea mea!
In clipa aia se aud clopote subtiri si grabite. Harbul pompierului Fanica se rostogoleste grabit la vale, iar jupanul Costache, ajutorul, ii striga politaiului:
— Hai, nene Paraschive, ca a luat foc!
— Unde?
Costache se uita prudent in jur si ii sopteste ceva la ureche. Paraschiv dechide ochii mari, isi duce mana stanga la gura si cu dreapta se inchina.