De Citit : Editoriale

Caderea din gratie

| 29 iunie

In filmul sarbesc Muntele rosu (premiat la TIFF), particula­ritatile si semnificatia unei subculturi adolescentine de inspi­ratie americana sunt documentate dens si sondate subtil.

In Serbia, pe fundalul unui oras minier decazut, o gasca de adolescenti americanizati, organizata sub titulatura "club de skateboarding" si sub numele de "Kolos", isi petrece vara invaluita intr-un cocon de senzatii tari (cascadorii, teste de rezisten­ta la durere, vandalisme soft, dar sex mai putin sau chiar deloc), ritualuri bizare si distinctii morale obscure. S-ar putea sa fie ultima vara pe care si-o petrec in felul asta: din toamna, unul dintre ei va merge la facultate, altcineva (singura fata din grup) se va intoarce in Franta (unde deja traieste de ceva timp) – va incepe procesul integrarii lor, daca nu in "Europa" (caci nu toti au norocul fetei), atunci in societatea careia ii apartin. De altfel, multi dintre ei si-au gasit deja slujbe. Fata de acestia, eroul filmului, un tanar numit Toda, pare sa fi ramas un pic in urma. In orice caz, pozitia de pe care pleaca e mai dezavantajata decat a celui mai bun prieten al sau: acesta e fiu de sindicalist, pe cand Toda e fiu de muncitor. Pe masu­ra ce vara se apropie de sfarsit, el pare sa opuna tot mai multa rezistenta pro­priului viitor si sa resimta tot mai acut tradarea celorlalti, desi revolta lui nu e niciodata articulata foarte explicit. Conflictul filmului e "dedramatizat" – regizorul-scenarist Nikola Lezaic il mentine scufundat sub o acumulare de episoade nu prea puternic legate cauzal, ce documenteaza in detaliu desele si derutantele schimbari de dispozitie ale eroilor si ezoterismul codului lor moral. In acest subtil Tilva ros (Muntele rosu) – ca si in Paranoid Park al lui Gus Van Sant, tot un film despre o subcultura centrata pe skateboarding –, adolescenta e postulata ca o stare de gratie, de puritate, greu elucidabila din afara.