De Citit : Editoriale

Caciulile in cifre

| 20 ianuarie

De-a lungul anilor, am avut si am pierdut sute de lucruri, daca nu chiar zeci. Cele mai multe dintre astea au disparut prin pierdere simpla.

Recunosc, sunt mai distrat. Printre lucrurile pe care le-am pierdut pot sa enumar mai multe randuri de chei, un ghiozdan pe care l-am uitat chiar la scoala, in pupitru, si un numar incredibil de manusi care e depasit doar de o singura cifra: numarul incomensurabil de caciuli pe care nu le-am mai vazut niciodata. Daca stau mai bine sa ma gandesc, iarna de iarna, exceptand 2006, 2008 si 2009, am pierdut fesuri cu fiecare ocazie cu care le-am purtat.

Motivul pentru care nu mi-am pierdut caciula in 2006, 2008 si 2009 este ca am umblat cu capul gol. Din acelasi motiv, in ultimii 10 ani nu am mai pierdut nicio pereche de manusi – pentru ca am preferat sa merg cu mainile goale.

In 2010 nu am pierdut nicio caciula de-a mea, dar am ajutat prin indiferenta la pierderea a doua caciuli de copil, de 1, respectiv, 2 ani. In 2011 nu am pierdut inca nimic, insa daca ar fi sa pierd ceva, ar fi o sapca. Ultima sapca pe care am pierdut-o a fost in 2005, pe timp de vara, ca doar omul isi pierde caciula iarna si cozorocul vara. Sapca am uitat-o pe tejgheaua unui magazin de calculatoare, insa nu pot sa imi amintesc din ce motiv mi-am scos-o din cap in primul rand. Uneori ma mai gandesc la muntele de gunoaie pe care l-am creat mancand inghetata, sau la mormanul de cotoare de mar pe care l-am lasat in urma mea, si imi imaginez ca alaturi e si movilita de fesuri pe care le-am pierdut in cele peste 30 de ierni in care am incercat sa nu dezvolt muci. Singura chestie care ma linisteste e ca respectivele caciuloaie erau suficient de noi cat sa fi fost refolosite de gasitor, nemaiajungand in Dunare sau in Marea Neagra unde ar fi deranjat ecosistemul cu moturile lor stupide.