Pauza pentru lauda
Am picat, in urma cu cateva veri, intr-un New-York atat de invadat de jazz incat am crezut ca e vreun festival. Ei bine, era. Mai exact, erau mai multe festivaluri deodata – numarul lor cred ca este limitat doar de numarul parcurilor care le gazduiesc. Cateva dintre ele au traditie de decenii: Celebrate Brooklyn, care se petrece in Prospect Park, incepe din iunie si se intinde pana la jumatatea lui august; mi-amintesc ca am platit (donat) vreo trei dolari ca sa ma extaziez cu proiectul Bitches Brew Revisited. La SummerStage, in Central Park intrarea e libera, festivalul incepe din iunie si ciupeste si din septembrie; Charlie Parker festival se petrece in august in mai multe parcuri din Manhattan, iar intrarea e libera. Nu pomenesc despre delirul acesta festivalier ca sa piticizez Bucharest Jazz Festival ci tocmai ca sa spun ca asa cum arata piata George Enescu duminica seara, putea sa fie in Manhattan. Festivalul bucurestean a crescut in ultimii doi-trei ani, iar anul acesta a inaugurat o linie de evenimente conexe (expozitii, dezbateri, film) desfasurate in Hanul Gabroveni. Miezul muzical a fost – in opinia amicilor mai competenti decat mine – subiect de mare bucurie. Dintre vedetele “importate” – Carmen Lundy, Julia Hülsmann Quartet, Dave Douglas Riverside Quartet si John Scofield Uberjam – Scofield a incheiat apoteotic festivalul – iar asta pot sa spun pentru ca am vazut cu ochii mei cat public a cucerit artistul. Da, festivalul a insamantat jazz in multi bucuresteni.
Ei, si iata-ne ajunsi la dificilul – pentru mine – moment al laudatiei Primariei. Consiliul General al Municipiului Bucuresti, prin centrul cultural ARCUB*, in parteneriat cu British Council si Institutul Polonez sunt organizatorii evenimentului iar eu trebuie, asadar, sa multumesc solemn pentru ca, de data asta, mi-au cheltuit banii cu foarte frumos folos.
*echipa condusa de Mihaela Paun, Alina Teodorescu si Raluca Ciuta si curatorului Lucian Ban