De Citit : Editoriale

Brusc

| 15 septembrie

De la efect la cauza si niciodata inapoi.

S-a facut noapte brusc. Ca si cum ar fi inchis gura cuptorului, ar fi tras usa de la debara, sau si-ar fi cufundat capul intr-o oala cu smoala. Ai fi spus ca au taiat lumina cu cutitul. Se astepta sa vada niste rame fosforescente zvarcolindu-se pe podea. Apoi chiar si-a dat seama ca se ascunsese intr-o debara, in intune­ricul absolut, dupa o gramada de boarfe inutile, incojurat de scarturi si fosnete…
Mama isi smulgea, intre timp, parul din cap, iar tata dadea telefon la Politie. Nici cuptorul nu era de aiurea. Mania de a se ascunde l-a indesat in cuptorul vechi, interbelic si incapator. Nu chiar incapator, de vreme ce l-au scos cu chiu, cu vai dintre fiare. Ii placea mirosul molatic dar iute al gazului. Venise sa-l adulmece de la sursa. Cu o uimire crescatoare intelege ca pana si oala cu smoala existase. Semnul de pe tampla, pana in coltul ochiului, de acolo venea. Dar amintirea refuza sa se trezeasca. Raman relatarile apocrife.
Bunica: trecuse omul negru. Mama: betivul de tac-su a rasturnat borcanele.

Tata: nauca de ma-sa si odioasa ei soacra au ars-o-n fericire. Doar taierea luminii cu cutitul nu si-o explica. Taierea puilor in ograda, da. Aprinderea snururilor cu lentila. Prima lama de ras, furata de la tata, operatia meticuloasa de taiere a obrazului, admirata indelung in oglinda. Apoi, la circ, aruncau oameni, de regula femei, intr-o cutiuta, ca sa le scoata, aproape goale, dintr-un batic. Insa lumina taiata cu cutitul nu vede, nu-si aminteste si nici nu crede ca va intrezari vreodata. Cum sta singurel in intuneric, ar vrea sa-i tiuie urechile, sa-l gadile-n talpa, sa iasa din ascunzatoare cand il vor chema cu glasul otarat. Dar timpul trece si nimeni nu pare ingrijorat de indelungata lui lipsa. Iar noaptea din jurul lui nu misca nicio frunza.