De Citit : Editoriale

Batman monumentalizat

| 03 august

Ce face Christopher Nolan in The Dark Knight Rises e un fel de arta monumentala de Multiplex, mohorat-masiva si profund banala.

In Cavalerul negru: Legenda renaste, Christopher Nolan isi desavarseste opera de monumentalizare solemna pana la Dumnezeu – si mai mult meticuloasa decat inspirata – a mitului Batman. Gestionand in paralel arcurile evolutive (ce daca sablonate?) si secretele bine ascunse (idem) ale unei semi-duzine de personaje (printre care o cripto-Catwoman si un proto-Robin), pe durata a aproape trei ore si pe intinderea ecranului IMAX (impresionanta in ciuda faptului ca Nolan e necreativ in strategiile sale de umplere a cadrului), The Dark Knight Rises mai are (comparativ cu un Spider-Man sau cu un The Avengers) si soliditatea batraneasca a lucrului filmat pe pelicula si nu pe digital, in ambiante mai mult reale decat create pe computer.
In plus, e un comicbook movie in care justitiarul mascat (Christian Bale cu anhedonia lui patentata) e apostrofat pentru apartenenta lui la acea minoritate de 1%, care "traieste pe picior atat de mare si lasa atat de putin pentru ceilalti"; in timp ce antagonistul lui se prezinta ca un inamic al opresiunii si-i momeste pe cetateni cu libertatea de a vandaliza locuintele bogatilor.
Pe scurt, Nolan se inspira dintr-o retorica a resentimentului de clasa, care a revenit puternic in actualitate din 2008 incoace. Nu ca evocarea acestei retorici ar fi altceva decat simplu oportunism. Fiind clar de la inceput ca inamicul opresiunii e de fapt un mincinos, caruia nu-i pasa cu adevarat de cei 99% in numele carora vorbeste, nu se pune problema – potential interesanta – ca Batman sa aleaga intre apararea ordinii si interesele acestora. Lunga lupta pe care trebuie s-o dea cu sine, pentru a merita sa-si invinga adversarul, e pe cat se solemn reprezentata, pe atat de conventionala.