De Citit : Editoriale

Bani!

| 15 iunie

Ban la ban cu bucurie

Si pana la urma ce ne fac banii? Ce rau ne fac? Banul e ochiul dracului. Contabilul e oftalmologul diavolului. Nu a fost un moment, undeva demult, in care banii au fost o inventie? O descoperire care va face viata mai usoara? Trecerea de la troc la moneda a fost, pot sa banuiesc, si o miscare de putere politica. Sigur nu a fost inventat banul intr-o comunitate hippie. Nu. Mai degraba un individ inteligent i-a fraierit pe cei mai saraci, chiar daca cu duhul langa ei, sa accepte moneda lui, ca garantie a unei lubrifieri politicoase intre oameni. "Uitati! Pana acum, cand dadeati sase iezi pe o vaca, nu putea sa va dea nimeni restul. De-acum aveti centime!".
La in­ceput nu puteau arunca pe piata mai multi bani oricand pofteau. Apoi au scos hartiile. Uite, punem aurul la loc sigur, ca vin necredinciosii, care or fi ei. E intelept sa schimbam doar hartii. Dar cei multi n-au mai stiut cat e in visterie. Hartiile se tipareau cand vroiau tipografii. A fost bine, cumva. S-au pornit investitiile, imprumuturile. Oamenii isi cumparau bani cu bucati de viitor. De-atunci nu mai stim nimic despre cifrul mare. Dar noua, noua ce ne face banul? Cum ne schimba? Banii au devenit deviza viselor convertibile. Tot ce iti doresti poate fi, daca esti slab de minte, cumparat cu bani. De ce sa te mai chinui sa iti doresti multe lucruri? Poti sa iti doresti bani si apoi sa iti spui, ca un mecanic de masina, „lasa ca ma inteleg eu dup-aia”. Lenea de-a visa, asta e iubirea de bani. Lenea de-a-ti amanunti dorintele. Vad eu dup-aia. Deocamdata vreau bani. Vreau… aaa… sanatate pentru mine, aaa… pentru ai mei, vreau… aaa… de-aia, zi, cum ii zice?… iubire, asa. Vreau mancare buna, tot timpul, de dimineata pana seara, vreau femei care sa ma adore, vreau sa merg pe strada si sa ma simt sigur. Si sa nu fiu niciodata, dar niciodata, singur si, mai ales, sa nu mor nicicand! Dar toate astea, dupa ce fac… baaaaaani!!!