De Citit : Altele

Băbuţele Ninja

| 02 iunie

Despre un altfel de boicot

Un om care nu face piaţa nu poate să inţeleagă natura umană. La Facultatea de Filosofie ar trebui băgată practica obligatorie, un an sau doi, intr-o piaţă. In locul acelui modul pedagogic de rahat. Sa ne definim termenii! Băbuţa este femeia in varstă venită din satele si comunele din jurul Bucurestiului cu legume si zarzavaturi la Bucuresti. Poartă pe cap batic, chiar si cand afară sunt 200 de grade, ţine banii băgaţi undeva la piept, e pitică si lipsită de reflexele agresive „ţărăncilor“ de culoare cu unghii date cu ojă si care vand produse de supermarket.
Băbuţa nu strigă dupa tine, nu te agaţă cand treci prin dreptul ei cu oferte de zece legături la cinci bani, chiar dacă asa ţi le-ar vinde dacă o intrebi cat fac. Băbuţa e stirbă si are cepele spălate si legate cu aţă. Cateodată, legumele lor sunt pălite, pentru că stau cu ele in soare, ardeii sunt moi si plini de riduri ca si fetele acestor femei. Au ochii cenusii, ai zice decolorati, si un soi de muţenie care nu stie cum să-ţi multumească cand te opresti in faţa carpei intinse pe jos pe care si-au intins legăturile si grămezile de legume.
Aaa, si inca ceva foarte important, băbuţa mai e si invizibilă. Pare adusă din muzeul doamnei Tussaud si pusă cu fundul pe gardul de pe marginea pieţei. Căci am uitat să va spun, rar vezi o astfel de batrană in piaţă, la tarabă. Acolo isi au locul intermediarii in trening care dau spăgi conducerii pieţelor, acolo stau balabustele care ragaie gazele emanate de cinci saorme, acolo stau tarabagiii care te inseală la cantar.