De Citit : Editoriale

Aripi pentru Kumm

| 01 aprilie

High la rockodrom.

Calauza mi-a fost Kumm, sambata trecuta. M-a atras intr-un loc despre care nu numai ca nu stiam nimic, dar nici cand am ajuns pe strada Eminescu, in fata unui mic bloc delabrat, nu mi-am imaginat ca voi gasi altceva decat un generos spatiu de subsol. Ei bine, nu e pivnita: numai vechii si autenticii bucuresteni isi vor mai fi aducand aminte de un cinematograf – Viitorul – uitat de tranzitie pana acum cativa ani. A fost redat publicului, acum cateva luni, de un grup de intreprinzatori intre care cativa sunt piloti. De unde specificul aeronautic pe care-l regasesti in deco-uri interioare, in uniforma barmanilor si atat, adica va rog chiar sa nu va duca gandul la alte vehicule cu destinatie high. Important e ca sala are o acustica foarte prietenoasa si niste proportii geniale pentru un concert la care publicul sa ramana in contact cu artistii.

E tot atat de adevarat ca un contact mult mai apropiat cu artistii au avut, inainte de concert, cei cativa norocosi care i-au depistat in carciuma vecina cu clubul. Acolo era program de berevizor cu meci. Kalashnikoavele bosniacilor i-au determinat pe pacificii Catalin, Oigan, András, Mihai, Utu si pe razboinicul John sa-si dezlantuie artileria pe scena. (Doar saxofonul lui Iordache nu l-am auzit cat mi-as fi dorit eu, ca fan, zic). Poate nu i-am mai intalnit eu de mult, dar senzatia mea a fost ca pana si piesele mai vechi au sunat proaspat. Iar asa cum spuneam mai sus, publicul – care a tot navigat spre club pana cand, pe la jumatatea spectacolului, a umplut sala – a intrat in looping, tonou, Immlemann, pendul si alte trairi de mare altitudine.
P.S. Ok, daca nu intelegi in ce-ai intrat, cere dictionarul de la Wings.