Doamna şi vagabondul - Sibiu

De Citit : Altele

Doamna şi vagabondul

| 20 iunie

Ador să văd pe facebook farfurii cu haleală.

În timp ce mâncam o ciorbă de burtă, domolită cu o lingură de oţet, şi priveam pătrunzător în adâncul farfuriei, mi-a trecut prin cap un panseu. De fapt, o panseluţă: Dragostea e ca o macaroană fierbinte, de capetele căreia au prins doi. Dacă nici unuia nu-i trece prin scăfârlie să sufle în ea, ci doar să ronţăie cu grijă, vor trăi fericiţi până la adânci bătrâneţe. Fiindcă mi-a fost drag de ea, noaptea mi-am plantat panseluţa pe facebook. Şi tac, pac, like, like, like. Place dragostea, mi-am zis, şi m-am culcat satisfăcut.  Dimineaţa, la serviciu, că tot românul, mi-am deschis facebook-ul curios ce au mai postat semenii mei, dar şi în aşteptarea unor postări foto cu farfurii de mâncare aburindă, fleici bine rumenite, înconjurate de cartofi natur sau prăjiţi, prăjituri friscoase sau ciocolătoase, platouri cu brânzici şi mezeluri, lângă care şade demn, într-un picior, un pahar de vin. Ador să văd păpică pe facebook, mi se pare foarte expresivă şi emoţionantă. Şi cum stam eu aşa, într-un cot, hop, un comentariu la macaroana mea. De fapt, o întrebare: “Asta vine din propria experienţă?” Na, că m-a prins! Cine m-o fi pus să fiu filosof? Nu mai bine postam o imagine alb-negru, cu mine gânditor, care ar fi fost lăicuită la greu? Ce să-i zic distinsei femei, că o femeie mi-a dat şah? M-am gândit la ciorba de burtă şi am scris: “E doar povestea condensată a desenului animat Doamna şi vagabondul, numai că mi-am permis o licenţă cu macaroana. Acolo era o fidea. Adică, ea – fidea, el – fidel.”.  Şi din nou au început să curgă like-urile…