De Citit : Altele

Da-mi gurita s-o sarut

| 26 noiembrie

Era frumoasa care nu radea, care nu zambea
Cine o vedea pe Irina pentru prima data ramanea paf. Apoi, fie zambea, fie se-ncrunta. Se-ncrunta a neincredere, fiindca femeia era de o frumusete nefireasca, de parca ar fi venit de pe alta planeta. Cu ochii de un verde-camelon, cand smarald, cand imperial, cand menta, cand sapin, in functie de intensitatea luminii, cu o piele alba, ce parea ca nu are pori, cu parul lung, negru-lucios, Irina avea, totusi, o imperfectiune: buzele. Ii erau prea subtiri. Nimeni nu observa asta, dar pe ea ideea o obseda si o innebunea! Isi controla din ceas in ceas gura in oglinda, insa niciodata nu descoperea ce si-ar fi dorit: voluptate. Nici macar senzualitate. O mica operatie i-ar fi rezolvat cu succes necazul, dar bunica Irinei – cea care o crescuse pana cand mersese in clasa a V-a – murise chiar pe masa de operatie, in urma unei interventii chirurgicale ce se anuntase banala. Iar fata isi tinea juramantul pe care il facuse la mormantul batranei: niciodata nu se va opera, indiferent despre ce va fi vorba! Doar ca bietele cosmeticale nu puteau decat sa-i contureze… buzisoarele. Si sa le evidentieze, credea Irina, subtirimea. Cum da putin mai mult pe langa ele cu un contur, ca sa le scoata din granite, cum arata ca un clovn. Si asta o facea sa sufere. Era frumoasa care nu radea, care nu zambea.
Intr-o zi, rudele, prietenii, colegii au vazut-o, brusc, schimbata. Frumusetea ei stranie se transformase, dintr-odata, intr-una exploziva. Suradea! Ti-ai pus silicon? a fost intrebarea la care a trebuit sa raspunda continuu. Si la nu-ul pe care l-a tot repetat, a adaugat si explicatia uluitoarei sale metamorfoze: un ruj-minune – preparat chiar de ea dupa o reteta descoperita in caietele bunicii – care, la niciun minut dupa aplicare, dadea volum buzelor mai ceva ca o injectie plina cu botox. Si asta fiindca era pe baza de ardei iute.