De Citit : Altele

Cand porcii zboara

| 18 noiembrie

„noi intre noi”
Intr-o cumplita opozitie cu delirul samanatorist al bunatatii si curateniei spirituale romanesti, sta, complet goala, realitatea. Va propun sa ne
referim, in episodul asta, doar la felul in care, de secole, blajinii romani isi bat joc de defectele fizice ale semenilor. Cu permisiunea domniilor voastre, n-o sa ma scobor in strafundurile geto-dacice ale complexului romanesc al fiintei. O sa ma rezum la lumea pe care am cunoscut-o, crescand intr-un oras mic, din Romania comunista. La prietenii mei, la colegii mei, la liceul meu, la clasa mea. {la care avea ghinionul sa fie mai inalt era Lunganu’, Paluga, Uluca, Pasarila.
Daca erai mai mic, erai Piticu’, Juma’ de buletin, Pizdocu’, Tufanel, Parameciu’, Mizilicu’, Limbricu’. Daca erai maislab, erai Chibritu’, Scobitoarea, Somalezu’, Scheletu’, Biscuitele’n dunga, Papiota. Daca erai mai gras, erai, invariabil, Porcu’, Umflatu’, Obezu’, Lipidu’, Slaninosu’, Soricosu’, Zepelinu’, Pompatu’, Jambonu’. Daca aveai ghinionul monstruos sa ai dintii mai proeminenti, erai Compostoru’, Concasoru’, Castoru’, Mopsu’, Malaxoru’. Si tot asa. Urmau: Schiopu’, Tatoasa, Elefanta, Curoasa, Pulosu’, Strambu’, Urechila, Chioru’, Nasolu’, Viermanoasa, Mutantu’, Mucilaginosu’. Lista poate continua pana poimaine.
Prima „sansa” pe care ti-o dadeau semenii era… derizoriul. Punctul din care plecai era… batjocura. Ce Bine? Ce Adevar? Ce Frumos? Care Pretuire? De unde Respect? De unde aspiratii colective? Prin oras, aparea, uneori, o maicuta batrana, plecata de la manastire, care se incapatana sa poarte rasa monastica. Blanzii concitadini i-au spus Maica Epizdichia. Nu stiau nimic despre ea. Asa o alintau ei. Hai, La multi ani! Sa fim sanatosi!
[email protected]